sâmbătă, 3 mai 2008

Gone (on economy)

"I think that God's got a sick sense of humour, and when I die I expect to find him laughing..."

Sunt economista. Am invatat la scoala ca o economie nationala este ciclica, in consecinta, economia mondiala, mai ales in contextul globalizarii - in care vrem, nu vrem, traim - este si ea ciclica.
Fazele ciclului economic sunt:
- perioada de boom economic - carevasazica atunci cand economia in cauza se dezvolta,
- apogeul (numit generic si englezit "the economic peak"), adica atunci cand economia a atins punctul maxim de dezvoltare,
- perioada de recesiune, adica atunci cand toata smecheria incepe sa scada, lucrurile incep sa se imputa, si mere' din rau in mai rau...
- the economic trough, caruia sa-mi bag picioarele daca stiu cum ii zice pe romaneste, respectiv atunci cand economia e in deep shit, creste rata somajului, creste inflatia, se duce totul p**ii de suflet practic,
- urmeaza o perioada de recuperare, economia incepe sa creasca..pana mea, de aici nu mai mai interseaza, fiindca nu are legatura cu ce intentionez sa dezvolt. Dar ca sa nu las ideea neterminata, principiul e ca se numeste recuperare pana cand atinge puctul de peak anterior, apoi continua sa se dezvolte, perioada corespondenta cu expansiunea (sau boomul), si intreaga operatiune se reia, la cote din ce in ce mai mari, si iac-asa , dragii nukai, se inregistreaza progresul.
Cam gandurile astea m-au incercat pe mine in vama, deoarece, am omis sa mentionez, sunt o economista vamaiota. Ce poa' sa faca un economist in vama altceva decat sa faca paralele cu ceea ce face in fiecare zi? Adica economie...
Mi-am dat seama azi de dimineata, in timp ce dadeam a doua tura de plaja cu ochii-n scoici si guvizi in cizme, ca e cam acelasi lucru si cu relatiile. E o perioada de boom, cand oamenii se cunosc, se plac, se descopera, pana mea..treburi d-astea, apoi o perioada de apogeu, cand totul e roz, inevitabil - daca e cazul - apare momentul ala tampit in care spui "te iubesc", dupa care relatia intra in recesiune, urmeaza perioada de maxima cadere, si, in general, se termina atunci, asta daca nu se stabilizeaza totul si incepe o perioada de...pana mea..habar n-am ce, ca n-am ajuns niciodata pana acolo, dar pot sa presupun ca e obisnuinta combinata cu afectiune si respect foarte mult, si asta numai in situatiile ideale.
Pana mea...sunt in trough...Sunt Victor Petrini...ala care astepta o privire de la Matilda si primea indiferenta...Sunt in sant...Si masina mea ma sustine. Pica si ea in sant, cu mine cu tot, si raman eu, cu ea, in sant. S-au gasit weekendul asta cativa oameni - multi chiar - care sa ma scoata de acolo, si le multumesc. Vad ca masina imi urmeaza fluxul personal... As vrea sa fiu masina mea, ca sa pot fi scoasa de prieteni din santul asta in care am alunecat , sa ma duc la service, sa imi schimb piesa rupta si toate anexele afectate, si sa merg mai departe mancand kilometri... Din pacate, mie, dupa 5 ani de functionare, cu tot santul in care m-am afundat, plin de mocirla, mi-au ramas retrovizoarele intacte...si curate, Si mi-am dezvoltat instincul de bun sofer sa ma uit mereu in ele, sa vad ce e in spate, sa ma uit in urma, sa vad soseaua curata, cu peak-urile ei, si imi vine mereu sa calc linia dubla continua, sa intorc pe nepermis, si sa alerg inapoi spre un varf la care nu ajung. Pe sosea e mereu o fata Morgana care fuge mai repede ca mine... SI nu o mai ating...
Am obosit... Mi-am uitat directia ingropata in nisipul din vama, ma ridic din sant, merg mai departe. Ma uit in fata, sunt eu, cu mine, cu piesele mele stricate, plina de namol, dar cu oglinzile curate... Ma uit in fata, pare curat, ma ratacesc in drum spre service, ma uit inapoi, si sunt convinsa, convinsa, ca o sa ma uit iar in oglinzi, o sa tai continua, o sa ma intorc, si o sa alerg dupa varfurile alea in care mi-am rupt protectii si piese si tot...pana o sa ajung la motor, o sa-l toc si p-ala pe drum, si cand o sa raman doar caroserie in mijlocul drumului, promit ca o sa dau un claxon luuuung..luuuuuuuung..sa se auda pana la voi, sa veniti sa ma ridicati de-acolo, exact ca aseara.

Niciun comentariu: