"Cercetatorii au descoperit ca senzatia high de "indragostit" este produsa de o substanta numita dopamina sau "substanta placerii".Norepinefrina este similara adrenalinei si provoaca senzatia de entuziasmare, alaturi de feniletilamina.Aceste substante la un loc reprezinta cocktailul iubirii.Barbatii produc mai repede acest cocktail al iubirii, asta inseamna ca barbatii sunt mai prostuti si se indragostesc mai repede.Oamenii indragostiti au nivelul de serotonina foarte mic, la fel de mic ca cei suferinzi de sindromul obsesiv-compulsiv, tocmai de aceea unii indivizi devin obsedati de partener.Oxitocina este un hormon produs in timpul actului sexual, mai precis, in timpul orgasmului, acest hormon intareste relatia emotionala dintre parteneri.Deci, more sex, stronger emotions.Ar mai fi si endorfinele care ajuta la dezvoltarea senzatiei de euforie.
Un punct de vedere ce se vrea riguros stiintific se bazeaza pe studii neurofiziologice; un studiu serios a descoperit - pana acum - ca starea speciala pe care o numim "falling in love" are practic acelasi mecanism de producere ca si nevrozele obsesiv-compulsive (OCD), folosind aceiasi neuromediatori si afectand aceleasi parti ale creierului. Spre deosebire de nevroze, care sunt modificari patologice ce pot dura toata viata si necesita tratament, "starea de indragostire" se remite spontan intr-o perioada de maximum 3 pana la 7 ani. Tratati cu medicamente in mod similar cu cei bolnavi de OCD, subiectii indragostiti "se vindeca".
Neuromediatorii responsabili se pare ca sunt substante cathecolaminice de tipul adrenalinei si asa s-ar explica de ce unii sunt mai stimulati erotic in momentele de pericol sau stress.
Creierul poseda insa un mecanism de compensare pentru aceasta stare oarecum anormala si solicitanta pentru el si dupa o perioada "nevroza erotica" dispare sau se schimba mecanismul de stimulare - intervin receptorii de oxitocina, responsabili de o "dragoste de lunga durata" - senzatii de fond mai atenuate, un fel de "conditionare" la persoana iubita, un foc mocnit in locul incendiului initial... Cei la care creierul face aceasta trecere formeaza un cuplu stabil si "vor trai fericiti pana la adanci batranete". Ceilalti vor cauta alti parteneri.
3-7 ani sunt exact timpul minim necesar unei femei sa creasca un copil pana ce acesta se poate deplasa si hrani neajutat, timp in care exista nevoia unui sprijin din partea unei a doua persoane, deci probabil tot acest mecanism descris mai sus e o adaptare la conditiile in care Homo Sapiens isi ingrijeste descendentii.
In concluzie, s-ar putea ca tot ce inseamna romantism, iubire, erotism si poezie existentiala sa fie doar efectul final a unor reactii chimice produse in intunericul cald a creierului fiecaruia si sa fim mai aproape de masinariile pe care le conducem decat credeam..."
Un punct de vedere ce se vrea riguros stiintific se bazeaza pe studii neurofiziologice; un studiu serios a descoperit - pana acum - ca starea speciala pe care o numim "falling in love" are practic acelasi mecanism de producere ca si nevrozele obsesiv-compulsive (OCD), folosind aceiasi neuromediatori si afectand aceleasi parti ale creierului. Spre deosebire de nevroze, care sunt modificari patologice ce pot dura toata viata si necesita tratament, "starea de indragostire" se remite spontan intr-o perioada de maximum 3 pana la 7 ani. Tratati cu medicamente in mod similar cu cei bolnavi de OCD, subiectii indragostiti "se vindeca".
Neuromediatorii responsabili se pare ca sunt substante cathecolaminice de tipul adrenalinei si asa s-ar explica de ce unii sunt mai stimulati erotic in momentele de pericol sau stress.
Creierul poseda insa un mecanism de compensare pentru aceasta stare oarecum anormala si solicitanta pentru el si dupa o perioada "nevroza erotica" dispare sau se schimba mecanismul de stimulare - intervin receptorii de oxitocina, responsabili de o "dragoste de lunga durata" - senzatii de fond mai atenuate, un fel de "conditionare" la persoana iubita, un foc mocnit in locul incendiului initial... Cei la care creierul face aceasta trecere formeaza un cuplu stabil si "vor trai fericiti pana la adanci batranete". Ceilalti vor cauta alti parteneri.
3-7 ani sunt exact timpul minim necesar unei femei sa creasca un copil pana ce acesta se poate deplasa si hrani neajutat, timp in care exista nevoia unui sprijin din partea unei a doua persoane, deci probabil tot acest mecanism descris mai sus e o adaptare la conditiile in care Homo Sapiens isi ingrijeste descendentii.
In concluzie, s-ar putea ca tot ce inseamna romantism, iubire, erotism si poezie existentiala sa fie doar efectul final a unor reactii chimice produse in intunericul cald a creierului fiecaruia si sa fim mai aproape de masinariile pe care le conducem decat credeam..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu