vineri, 21 noiembrie 2008

In spatele usilor inchise

Vizualizeaza urmatorul tablou: tu, pe o canapea confortabila, intins in cea mai comoda pozitie. Total relaxat, cu respiratia calma. Canapeaua se afla, evident, intr-o camera. Camera e mobilata clasic, in culori foarte calde. In mod obligatoriu, contine o planta maricica, pozitionata langa biroul mare din fata canapelei. La birou sta un om mic, pricajit, cu un timid inceput de chelie, cu niste ochelari fara rame care ii umbresc nasul, imbracat in clasica vesta v-neck (ca sa evit sintagma en coeur, pentru care exista si varianta anchior, da' sa ajunga Fabian la psiholog daca stiu care e corecta), si care iti arata, fara a isi misca vreun muschi facial, o serie de imagini. Tu, ca pacient relaxat care te afli, trebuie sa descrii in detaliu ce iti inspira imaginile respective.

Eu am intrat in atmosfera. Omuletul cu muschii paralizati imi arata poza cu cei doi catei.

Vad doi catei adorabili, care se completeaza unu' pe celalalt. Unul din ei e dement, da' dement rau. E total dus cu pluta, zburda isteric, si are tendinta sa il tarasca pe celalat dupa el. Reactioneaza spontan si exagerat la stimuli externi, e voios, sare ca popcornu'n microunde, e el, in lumea lui topainda, si incearca sa-l convinga pe sarmanu' celalalt ca "uiteeeee!!!! uite ce e acolooooo!!!! hai acoloooooo!!!! ia!!! hai sa vedem!!!!!"... Celalalt catel pare asa....resemnat (nu cred totusi ca e cel mai potrivit cuvant)...sau...calm...obisnuit cu isteriile catelului nr. 1, sta la un sfert de pas in spatele lui, ca sa aiba grija sa nu pateasca ceva. Nici macar nu se uita sa vada ce a provocat dementa catelului zgubilitic, se uita dupa el, ii pazeste topaielile, si il priveste patern. Parca se stiu dintotdeauna, ala stie ca istericu' e isteric doar ca sa-si consume excesul de energie, nicidecum ca in directia aratata ar fi ceva interesant, asa ca nu se uita incolo. He sees the big picture: chestia aia colorata dupa care fuge catelul dement o sa dispara, sau o sa devina neinteresanta pentru dement imediat dupa ce termina sa o analizeze, important e sa nu isi rupa dementul gatul in alergatura isterica dupa chestia colorata. Dementul urla din fuga: "Baaaa!!! Pierzi spectacolul!!!!!! Casca ochii!!!!". Ala protectoru' nu casca ochii, in schimb, salta coada. Ceea ce mie imi indica un oarecare interes. Nu stiu exact daca e interesat de chestia colorata sau de isteria dementului. Dar de ceva este clar interesat.

Zambesc sincer (ca io am muschii faciali neatrofiati), si ii relatez lu' nea' psihologu' povestea celor doi catei din poza. Acu' astept sa-mi trimita interpretarea, cu tot cu factura aferenta, prin serviciile onorabilei Poste Romane, pana pe 3 Decembrie a.c.

joi, 6 noiembrie 2008

Avalansa de zaharuri


De ce opun rezistenta? Ce cred ca pierd? Ce gandesc? De ce gandesc?

marți, 4 noiembrie 2008

Constitutiv - abstract

Homo Sapiens e o faptura a dracului de ciudata. Homo Sapiens nu stie sa simta. Homo Sapiens gandeste prea mult, isi pune prea multe intrebari, isi da prea multe raspunsuri asupra carora revine de nenumarate ori, face prea multe planuri, analizeaza excesiv, calculeaza mai mult decat e cazul, isi atrofiaza voluntar nervii senzitivi, apoi se plange de lipsa senzatiilor. Homo Sapiens este inzestrat cu delicioasa capacitate de a simti. Fiziologic, el poate simti; psihologic, se abtine. Daca, cumva, prin labirintul piedicilor puse de Homo Sapiens in calea propriilor capacitati senzitive, isi face loc o suvita firava de…nu sentiment, sa-I zicem…excitare senzoriala…Homo Sapiens nu stie cum sa reactioneze. Homo Sapiens nu este obisnuit sa fie vulnerabil. Homo Sapiens nu vrea sa fie vulnerabil. Homo Sapiens doreste sa fie analitic, obiectiv si rece. Homo Sapiens trebuie sa aiba controlul. Homo Sapiens ar vrea senzatii, organismul lui o cere, structura lui neuronala o cere, centrii lui nervosi o cer, intreaga natura a complotat ca Homo Sapiens sa simta. Homo Sapiens alege sa despice senzatia in paispe, ca sa aiba un control asupra situatiei. Cu toate astea, senzatia continua sa isi faca de cap. Homo Sapiens se opune. Senzatia insista, devine mai puternica, Homo Sapiens se intreaba de ce. Senzatia jubileaza…Homo Sapiens dispera, siderat…disperarea e chiar placuta. Homo Sapiens nu intelege cum e posibil. Senzatia il gadila placut la organe…acelea pe care a negat ca le are…chestii metafizice, treburi rasuflate, gen…suflet. Homo Sapiens is in total denial. Homo Sapiens nu vrea. Homo Sapiens avorteaza Senzatia. Homo Sapiens va ramane invingator. Homo Sapiens isi va invinge pornirile pacatoase, Homo Sapiens isi va invinge constitutia rusinoasa…
Let us all praise the victory of Homo Sapiens, him whose power shall forever rest in the cemetery of dead passion…