De cate ori vad scena asta, plang. Nu stiu daca e melodia, daca e Pacino, sau daca e faptul ca nu a avut cine sa ma invete sa dansez tango niciodata, desi mi-as fi dorit enorm...Nu exista dans mai frumos, mai nebun si mai fara reguli decat asta; mi se pare fabulos ca un stil de dans a creat atatea controverse, ca a fost interzis de biserica, fiind considerat prea erotic, ca sunt atat de putini oameni care stiu intr-adevar sa danseze un tango adevarat.
Pentru mine tangoul e un adevarat exemplu de cum doi oameni pot face o echipa armonioasa. E o imagine detaliata asupra modului in care un cuplu rezoneaza. Dansul asta n-are reguli, e doar senzatie. Tot secretul e ca partenerii sa simta aceleasi lucruri, si atunci cand unul se pierde, sa existe mereu celalalt care sa-i ghideze miscarile in ritmul aceleiasi muzici.
De fapt, daca stau sa ma gandesc, am dansat si noi tango, si chiar a iesit fantastic, de fiecare data... Am avut asa o senzatie de..rotund... Cu care nu stiu ce s-a intamplat. A oprit cineva muzica si noi continuam sa dansam fara ritm, sau ne-am oprit din dans desi melodia curge in continuare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu