Christmas wishlist

1. liniste
2. liniste
3. liniste
4. liniste
5. liniste
6. liniste
7. liniste
8. liniste
9. liniste
10. liniste
11. liniste
12. liniste
13. liniste
14. liniste
15. liniste
16. liniste
17. liniste
18. liniste
19. liniste
20. liniste
21. liniste
22. liniste
23. liniste
24. liniste
25. liniste
26. liniste
27. liniste
28. liniste
29. liniste
30. liniste
31. liniste
32. liniste
33. liniste
34. liniste
35. liniste
36. liniste
37. liniste
38. liniste
39. liniste
40. liniste
41. liniste
42. liniste
43. liniste
44. liniste
45. liniste
46. liniste
47. liniste
48. liniste
49. liniste
50. liniste
51. liniste
52. liniste
53. liniste
54. liniste
55. liniste
56. liniste
57. liniste
58. liniste
59. liniste
60. liniste
61. liniste
62. liniste
63. liniste
64. liniste
65. liniste
66. liniste
67. liniste
68. liniste
69. liniste
70. liniste
71. liniste
72. liniste
73. liniste
74. liniste
75. liniste
76. liniste
77. liniste
78. liniste
79. liniste
80. liniste
81. liniste
82. liniste
83. liniste
84. liniste
85. liniste
86. liniste
87. liniste
88. liniste
89. liniste
90. liniste
91. liniste
92. liniste
93. liniste
94. liniste
95. liniste
96. liniste
97. liniste
98. liniste
99. liniste
100. liniste

Girl - interrupted

"Twinkle, twinkle, little star, How I wonder what you are!"

Fumez mult si reactionez din impuls. Am rautati de moment si nebunii temporare, ambalate cu grija si maxima atentie la detaliu. Am facut o arta din marketingul propriei persoane, astel incat uneori habar n-am cine sunt. Toata personalitatea mea pare un mecanism dubios, aproape functional, al unui ceas elvetian. Fiecare rotita se invarte precis, exact, milimetric. Fiecare lantisor, fiecare impuls, fiecare miscare are un rol bine conturat. Imi place sa imi analizez starile, sa le intorc pe toate partile, sa vad ce anume nu functioneaza exact, ca sa pot perfectiona imaginea pe viitor. Sunt un produs al experientelor de pana acum, etichetat cu "fragil" pe cutie, care, in ciuda multiplelor cazaturi din camioane, avioane, carucioare, motociclete ( :) ) si alte obiecte de transport, a reusit sa ajunga aproape de destinatie cu o suprafata aproape intacta, si cu un interior relativ deformat. Majoritatea privesc suprafata, ori de cate ori e nevoie de aprobare ca sa trec mai departe. E suficient pentru a mi se da ok-ul. Dupa tot drumul asta, pot sa consientizez destul de obiectiv care componenta a mea e deformata din lovitura, si care e pozitionata prost din fabricatie. Ma cred o mica zeitate a propriului meu Univers, si ma raportez doar la mine, atunci cand e vorba de a lua o decizie care imi va influenta in orice fel destinul. Al meu. Nicio cazatura nu a reusit sa deformeze componenta care controleaza ideea de libertate. A mea sau a altora. Nu imi place sa stiu ca influentez viata altora, ca decid soarta cuiva, ca impun, direct sau indirect, cuiva, sa aiba un anumit traseu. Fiecare are drumul lui, pe care si-l poate stabili cum crede de cuviinta. Suntem, intr-adevar, rezultatul intersectarii de drumuri individuale. Putem sa parcurgem distante mai mici sau mai mari, intr-un timp mai scurt sau mai lung, noi, cele 2, 3, 4,...x cutii, in aceeasi cabina de tir, putem sa ne facem calatoria mai placuta, sau mai plictisitoare, mai confortabila, sau mai incomoda, pana in punctul in care oricare dintre cutii alege alt mijloc de transport, in functie de destinatie, de comoditatea rulotei, de viteza de deplasare a vehiculului, sau de orice alti factori ne-ar putea influenta calatoria. Ne luam la revedere de la companionii de drum, si plecam mai departe, spre destinatia proprie. Nu pot sa impun altui pachet sa continue drumul intr-un camion care i se pare incet, sau nesigur, dar pentru ca eu am timp sa imi prelungesc drumul si imi place coloritul celeilalte cutii. La continut oricum nu ajungem niciodata, decat daca avem aceeasi destinatie, si vom avea cumva ocazia sa vedem cutia desfacuta. Poate doar daca una din cutii este atat de fragila, incat se sparge la o zguduitura mai brutala a mijlocului de transport. In rest, ne ghidam dupa ambalaj. E mic? E mare? E colorat? E insipid? E cutie de lemn? De carton? De metal? Cate timbre are? Multe? Putine? Prin ce locatii a trecut? Avem vami comune? Am parcurs drumuri diferite? Am mers tot timpul pe acelasi traseu, dar in rulote diferite?
Cu atat mai mult urasc ideea de a nega calatoria unui coletel, pachetel, cutiute, plic. Nu am autoritatea necesara sa fac asa ceva. Sunt doar un pachetel mai mare, bine ambalat, peticit pe alocuri, dar care a avut ocazia sa vada, prin crapaturile panzei vehiculului in care calatoreste, portiuni de drum, imagini de peisaj, anotimpuri, oameni, sa cunoasca alte cutiute, sa schimbe idei, sa faca altora calatoria mai placuta, sa invete, sa castige ambitie pentru a calatori mai departe... Mie nu mi-a refuzat nimeni accesul la rulota, la drum. Am fost intai ambalata, am trecut prin vami, am invatat sa rezist, indiferent de viteza, de temperatura, de companie. Mi-am croit drumul, mi-am ales traseul, stiind ca am o destinatie concreta. Mi s-a dat sansa asta. Urasc sa le refuz altora dreptul de a-si trai propriile experiente, si cu toate astea, s-ar putea sa fiu acum, aici, in postura de a fi nevoita sa o fac.

If it makes any difference, IMI PARE RAU! Foarte, foarte rau... M-ai fi urat pentru cat de dificil ti-as fi facut drumul, oricum....

Ma cam exprim...

Pentru ca ai aparut in momentul perfect, acolo unde am avut nevoie de tine, pentru ca prin intrebarile tale mi-am dat raspunsuri care mi-au luminat intunericul, pentru ca m-ai ridicat de unde eram, pentru ca ai stiut cand si unde sa intri (:P) sa-mi umpli golurile pe care doar tu le-ai fi putut umple, pentru ca ai riscat, pentru ca te asteptam si nu stiam unde sa te caut, pentru ca a venit totul de la sine cand incetasem sa mai depun vreun efort, pentru ca te-ai deschis si m-ai deschis, pentru ca mi-esti iubit, si prieten, si tovaras, si frate, si umar, si lumina, pentru ca ma faci sa rad, pentru ca vad altfel diminetile, pentru ca-mi sunt altfel noptile, pentru ca-mi dai energie, pentru ca ma obosesti, pentru ca e atata armonie, pentru ca ne jucam, pentru ca e sah, pentru ca a fost mat, pentru ca o luam mereu de la inceput fara sa fi terminat vreodata, pentru ca ma mir de cat pot cu tine, pentru ca ma descopar prin tine, pentru ca sunt eu cu tine, pentru ca ma inveti, pentru ca sunt copil, pentru ca ma bucur, pentru ca ma enervez, pentru ca sunt sincera, pentru ca nu mai vreau altceva, pentru ca ma provoci, pentru ca ma vezi, pentru ca e, pentru ca esti, pentru ca acum POT SA MA EXPRIM...hai sa revenim la ...

Research

:)))))))))))))))

OK, sunt sincer amuzata. Din mai multe motive...

• Datorita faptului ca am o intreaga istorie de relatii defectuoase, habar n-am ce e aia o relatie normala. Ce e ala "normal"? "Normal" include o prima intalnire penibila gen "dinner and a movie", urmata de un sarut fugar in fata usii, si un telefon primit dupa 2 zile (ca sa nu fie prea curand)? "Normal" include o adevarata tirada de planificari cu prietenele ale unei prime nopti (prea devreme, prea tarziu? "mai bine ma-mpiedic" kinda thing?)? "Normal" include un joc de-a v-ati ascunselea, ca in copilarie, al defectelor, sechelelor din relatiile anterioare, sensibilitatilor, pasiunilor secrete, obiceiurilor cotidiene deranjante? "Normal" inseamna afisarea unei masti potrivite, compuse atent conform propriei viziuni asupra a ceea ce i-ar placea celuilalt sa vada?



• Desi e cliseistic peste limita admisa, trebuie sa recunosc ca traiesc in era vitezei, sau, cum spunea o tanti de vreo 50 de ani in metrou mai acum cateva zile, epoca internetului - o sa fac o paranteza: de cand mi-am vandut masina, interactionez altfel cu lumea in care traiesc. Este aproape de genial sa vezi fetele oamenilor in mijloacele de transport in comun, sa le observi personalitatile, doar prin a le studia privirea, sau mimica fetei. Revenind, datorita accesului nelimitat la internet, am ajuns sa am doi parinti adoptivi, fara de care nu imi pot duce linistita existenta: mama Wikipedia si tata Google. Ma amuza teribil sa vad cum imi fac researchul pentru ceea ce se cheama "viata mea". Momentan am doua taburi deschise alaturi de tabul blogului, "Inceput de relatie - Mayra" si "Top 5 greseli la inceput de relatie - stiri. acasa.ro". :))))) O sa citez din astea doua "articole", care se muleaza perfect pe cliseele din prima buletzica, cu amuzamentul femeii sceptice, dar in creierul careia se strecoara, totusi, intrebarea draceasca "Ma, da' daca astia au dreptate?"



• Asadar: Articolul 1 :))))))) si Articolul 2 :))))). Frate, in afara de faptul ca sunt zeeeeci de articole pe tema asta pe internet:)))))))), e suficient sa gugalesti dupa "relatie la inceput", si ai o varietate de paginute si paginele cu linkuri la alte articole penibile din aceeasi gama, astia se si contrazic. Vezi cazul "Nu il pune la curent cu tot ce ti s-a intamplat pana acum in viata. De la 0 ani. Si cu ce ai vrea sa ti se intample. Si cu ce ai fi vrut sa ti se intample la un moment dat si nu s-a intamplat. Si de ce. E evident: o sa ajungeti in timp sa adunati acea cantitate enorma de informatie denumita stiintific "aproape tot despre celalalt". Dar nu e cazul sa va grabiti! E normal ca el sa fie curios despre persoana ta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii oferi din start documentatia completa. Lasa-i timp sa exploreze si sa descopere. " vs. "Iti ascunzi trecutul - Sinceritatea ar trebui sa fie baza unei relatii. In cazul in care nu ai respectat acest principiu si ai preferat sa nu fii sincer in legatura cu trecutul tau, aceste mici secrete vor deveni si mai mari cu timpul, iar eventualitatea ca partenerul sa le afle si mai grava."



• Incerc sa gasesc autorii retetelor astora de fericire - si aici includ "Top 10 subiecte de conversatie la o prima intalnire", "Ce sa nu spui niciodata in fata iubitului tau", "Innebuneste-l in pat" :))))))))))))))), "Fa-l sa se tarasca la picioarele tale" :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))), si altele de genul...- si gasesc fie autoare anonime, fie sursa: articole cititori, fie vreun nume obscur, pe care oricat l-as gugali, imi apar doar legaturi catre alte articole penibilo-feministo-taietoare de avant si coaie.

Am gasit totusi, intr-una din aceste retete magice, ceva in care eu, personal, cred, desi mi-e oarecum greu sa pun in practica on a day to day basis (sursa: culmea, UN BARBAT): "Trebuie doar sa incepi sa nu iti mai hranesti creierul cu toate porcariile, sa incepi sa fii sincer cu tine insuti, sa stii tu inainte de toti ce vrei, sa incepi sa fii echilibrat si sa incepi sa vezi partea frumoasa a vietii in 2.".

PS: Gagiu' e chiar caterincos, eu ma delectez / amuz citindu-i elucubratiile. Recomand.

Iubirea noastra n-are apus

Am stat, ca in perioadele cele mai negre ale vietii mele, pe banca, in spatele blocului, singura, uitandu-ma la cer, cu capul pe spate si nenorocita de tigara intre dinti, incercand sa-mi destelenesc gandurile...

Dintotdeauna am considerat ca pofta de viata este acel secret care tine un om in viata. Ca ea este cevaul, nespusul, cerul, pamantul, aerul, focul, apa si materia sigura datorita careia respiram, ne miscam, ne bucuram, plangem, suntem fericiti, suntem deprimati, avem pasiuni arzatoare, momente de nebunie, de suferinta, torenti de trairi de toate tonurile si nuantele. Cred cu toata puterea de care sunt in stare (si pot mult, mult de tot), ca atunci cand zambesti, cand faci oameni fericiti, cand emani voie-buna, cand razi, raaazi sincer sa ajunga pana la cer, rasul ala se intoarce la tine inzecit, insutit, inmiit, si-ti da putere sa treci peste orice obstacol, cat de greu ar fi. Mai cred ca pasiunea, inteleasa in sensul ei cel mai pur, cel mai palpabil, cel mai ardent, este combustibilul care face Universul asta imperfect sa isi invarta rotitele pentru a genera o miscare cat mai rotunda. Mai cred ca daca pasiunile anumitor oameni sunt de natura sa isi rasfranga aurora asupra celor din jur, rotitele Universului se vor invarti si mai cu spor, si vor indrepta miscarea perfecta asupra oamenilor respectivi, vindecandu-i de orice ar fi putred in ei. Cred ca atunci cand iti doresti ceva foarte tare, intregul Univers comploteaza ca dorintele tale sa devina realitate.

Cu toate astea, azi am primit o palma puternica de la Tata Univers. A murit Anca Parghel. In prostia mea, nu pot decat sa spun "E, cum, frate? Da' de ce?". Da, indraznesc sa judec mecanismele astea ale naturii... pentru ca vorbim de acest Om:

"Iubesc toti oamenii, nu ma agat de unul singur, iubesc si pietrele, si florile, si cerul albastru, si soarele. Si arat asta, nu ma sfiesc! Dimineata ma privesc in oglinda si-mi spun: . Ma iubesc si pe mine si ma iert pentru greselile trecute."

A fost experienta bogata si din care am invatat mult...m-am schimbat total, si imi place de mine, asa cum sunt acum. Omul trist si ingrijorat, omul cu spaime si frici, (normale si greu de controlat in parcursul acesta terestru), acel om "atrage" cancerul, inconstient. Cum as spune, mai pe limba usor de inteles, de omul vesel, nu se "prinde " nici o boala! Boala incepe in capul nostru, si continua in suflet si apoi in trup!

La aflarea veştii că Anca Parghel este din nou bolnavă - ea a mai învins un cancer la sân acum câţiva ani -, suflarea artistică şi importante trusturi media i-au sărit în ajutor. Artista se afla în spital când Romantica a organizat teledonul pentru strângerea de fonduri necesare tratamentului: „Eram în perfuzii la Cluj, plângeam şi mă gândeam: «Ce am făcut eu să merit asta, e prea mult, incredibil!». Aş fi vrut să sun şi să strig: «Oameni buni, sunt aici, văd tot, înţeleg tot! Pentru mine faceţi asta?». Şi cum s-au strâns oameni care nu mă cunoşteau, pe care nu i-am văzut în viaţa mea. Acolo, la Cluj, după teledon, am zis de faţă cu toţi: «Măi, fraţilor! Trebuie să mă fac bine, altfel mă fac de băşcălie în faţa neamului ăsta!»“.