Cred ca sunt ultimul om bun de pe Pamant. Sau daca mai sunt d-astia ca mine, probabil nu am avut eu placerea sa ii cunosc. Insist in a crede ca am principii foarte sanatoase, si ca ceea ce ma caracterizeaza cel mai bine este corectitudinea.
Nu inteleg de ce oamenii mint. Nu inteleg de ce oamenii insala. Nu inteleg de ce nu i se pot prezenta celuilalt alternativele exact asa cum sunt: sunt de acord cu asta - nu sunt de acord cu asta; imi place asta la tine - nu imi place asta la tine; ma fut si cu alta - nu ma fut cu alta... Si de aici, eu pot alege daca situatia de fapt imi convine sau nu, si ce am de facut. Altfel, nu se mai cheama prietenie, nu se mai cheama iubire.
Nu inteleg de ce oamenii mint. Nu inteleg de ce oamenii insala. Nu inteleg de ce nu i se pot prezenta celuilalt alternativele exact asa cum sunt: sunt de acord cu asta - nu sunt de acord cu asta; imi place asta la tine - nu imi place asta la tine; ma fut si cu alta - nu ma fut cu alta... Si de aici, eu pot alege daca situatia de fapt imi convine sau nu, si ce am de facut. Altfel, nu se mai cheama prietenie, nu se mai cheama iubire.
Nu inteleg de ce un prieten m-ar vorbi de rau, in loc sa imi spuna mie, in fata, chestiile care il supara. Din momentul ala, acel om nu imi mai este prieten. Nu inteleg nici oamenii care se supara atunci cand sunt criticati de prietenii lor, direct. Aia nu au fost dezamagiti niciodata de niste presupusi BFFs care in loc sa ii confrunte cu adevarul, au comentat cu necunoscuti aspecte care nu ii privesc.
Nu inteleg de ce un om ar insela. Adica... de ce? O vrea pe alta? Pai atunci sa ramana cu acea alta. Le vrea pe altele? Pai foarte bine! Atunci sa ramana cu toate celelalte. Dezamagirea celui inselat e cel mai amar sentiment din cate exista. Implica milioane de rupturi mici si mari. Atunci cand ne batem joc de complexitatea iubirii, cand calcam in picioare notiuni precum sinceritate, incredere, devotament, respect, pentru 15 minute de nou, devenim orice altceva decat oameni. Ne dezicem de calitatea noastra de fiinte inzestrate cu darul gandirii si cu constiinta de sine. Nu avem dreptul sa dispunem de viata altora, asa cum o fac cei mai multi dintre noi.
Din nou, nu inteleg de ce unii incearca sa epateze declarand principii pe care nu le au, de ce creeaza false punti de legatura cu unii oameni, ce au de castigat din asta, de ce nu isi aleg anturajul din tagma oamenilor care li se aseamana. Aia nu-s putini.
Lasati oamenii ca mine in pace! Mie imi futeti toti, dar toti, capacitatea de a iubi sincer oamenii. Ma faceti sa devin ca voi, si nu imi doresc sa fiu ca voi. Niciodata!
PS: Nu, nu m-am certat cu Mongo! (inca?!?!?! =))) )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu