As vrea să fiu copacsi-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
si-n voie te-as privi intreaga zi.
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
iar noptile mi-ar da cercei de stele
pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
m-as apleca usoara să-ti sarut
când parul ce pe frunte ti-a cazut,
când buzele cu buze moi de flori
spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
si foi de aur rosu prin odaie
cu-a ramurilor tanara putere
ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
de primavara, când va fi si luna
va trece prin gradina o zana buna,
facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze si pământ,
cu roua si cu luna pe obraz,
eu ti-as sari în casa si senina,
uitind de-atata vreme să vorbesc,
cu cate-un cuib în fiecare mana
intinsa, as incepe să zambesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu