Cred in mine. Cred in zecile de personalitati din a caror lupta continua ma formez zilnic. Cred ca instinctele mele sunt suficient de puternice cat sa isi adapteze puterea de lupta, si castige pe rand, in functie de context, personalitatea potrivita situatiei in care ma aflu. Cred ca explozia de energie care pocneste din fiecare celula din corpul meu este de fapt rezultatul acestui razboi continuu dintre ce am fost acum un minut, ce sunt in clipa de fata, ce o sa fiu peste 30 de secunde, cum m-am schimbat de atatea ori, in fiecare zi, cum ma schimb acum, in timp ce scriu. Cred ca fiecare al saptelea cuvant de pe blog a fost scris de altcineva, cred ca ma chinuie lupta dracilor din mine atat incat simt nevoia sa scriu, sa dansez, sa alerg, sa ma plimb, sa ma indragostesc, sa urasc, sa vreau copii, sa pictez, sa provoc durere si sa ma bucur de durere…Cred ca fiecare personaj in care ma transform vrea altceva, si mi-e frica de consistenta. Cred ca exista totusi un ingeras acolo care vrea si asta, il simt cum cere stabilitate, dar primeste repede o palma si cade pentru o perioada in fata creaturii dornice de aventura. Mai recunosc o mamica cerand un pui de care sa aiba grija, care e imediat doborata de o tarfa care se hraneste cu flirt, o copila care cerseste tandrete, o femeie care respira sexualitate, o artista boema care se lupta cu o economista calculata, o fiinta ingrozitor de rea si razbunatoare care si-ar smulge bucatele de ficat ca sa faca bine altora. Cred ca probabil nu voi mai crede nimic din toate astea in urmatoarele 30 de minute, pentru ca apoi sa revin si sa gandesc “Nuko, cata dreptate ai…” 
Cred in mine. Cred ca fiecare din personajele de mai sus isi va trai viata prin mine, asa cum vor vrea ele, cu o minima constrangere sociala, cred ca fiecare din ele le va calca pe celelalte in picioare la un moment dat, cred ca fiecare va iesi invingator cel putin o data pe zi. Cred ca o sa mor fara sa stiu exact cine sunt, cred ca sunt atat de multe incat nu am timp sa ma cunosc, cred ca nu pot gasi o periodicitate in schimbarile prin care trec, astfel incat sa pot estima un ritm care sa ma defineasca.
Cred ca fiecare om cu care interactionez vede altceva in mine, din simplul motiv ca sunt altceva, de fiecare data. Cred ca sunt mai predispusa la a fi citita diferit de la persoana la persoana decat altii, fiindca orice om ma poate mula pe ceea ce si-ar dori sa fiu, si ajunge sa ma vada intr-o lumina care imi umbreste toate celelalte fatete. Cred ca sunt slefuita multifatetat, cred ca inca mai am de cizelat suprafata, inca mai am de dat forma, inca mai am sclipiri de aratat.
Si mai cred ca la un moment dat chiar o sa gasesc reflectorul care sa ma puna in lumina potrivita, cu toate fatetele mele, cu toate scanteile, si care sa ma invete sa-mi dau o forma mai necolturoasa, mai usor de manevrat, mai frumos de purtat, mai placut de privit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu