Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea

Pana sa plec din tara, trebuie sa mai ajung o data la mare. Vreau o mare pustie, un cer inalt, nisip aspru, scoici care sa-mi intepe picioarele. Chiar daca e frig. Vreau sa-mi pun mare pe buze, si sa-I simt gustul sarat, vreau sa stau pe mal, desculta, si sa inspir pana cand sarea imi invadeaza plamanii. Vreau o jumatate de ora de liniste, pe o plaja goala, vreau sa bata vantul, vreau sa ma intind in nisip, vreau sa ascult valurile, vreau sa ma linistesc acolo. Vreau sa-mi ingrop o parte din suflet in nisip inainte sa plec…Sa-l las acolo, in grija ei, si sa il iau inapoi curatat cand ma intorc… Vreau sa traiesc marea cu toate simturile. Vreau sa vad marea dezbracata de oameni, vreau s-o vad goala, vreau s-o vad trista, vreau s-o vad. Vreau sa vad marea asa cum e ea, cand e singura, cand nu incearca sa impresioneze pe nimeni, cand nu incearca sa faca fata multimilor, cand nu e gazda primitoare, cand plange parasita de turisti, cand nu mai e in centrul atentiei. Vreau sa vad marea cum e ea mai frumoasa, asa cum vezi o femeie somnoroasa dimineata intre cearsafuri. Vreau s-o vad ramasa asa, fara soare, ea singura cu ea, inghetata, plansa, agitata, deprimata, pierduta... Vreau sa-i fur o jumatate de ora din cele 4-5 luni de liniste pe care si le rezerva pe an, vreau sa ma invete cum isi revine de fiecare data, an dupa an, dupa ce o ravasesc atatea mii de suflete, dupa ce o calca in picioare, dupa ce e tarfa tuturor atatea luni, cum se pune inapoi pe picioare, cum se curata, cum revine in fiecare primavara zambitoare, stralucitoare, cum iese la rampa....Vreau s-o vad in culise...dezbracata de machiaj, nervoasa si obosita... Si apoi sa plec linistita, cu gandurile mele, cu nelinistile mele, cu nervii mei si cu increderea mea in mult, mult mai bine....