Ma gandesc de mult ca organismul uman seamana cu un mecanism de ceas. Suntem niste jucarii frumoase, foarte bine asamblate si gandite, de uz decorativ, uneori folositoare, alteori nu. Daca exista cineva care a pus toate piesele la un loc, a facut-o cu cap, grija si atentie. Ne-a creat si un back up; in conditii ideale, de utilizare conform normelor, functionam perfect, iar daca ceva se strica, in general, sunt solutii pentru a se repara de la sine. Nu mai stim care sunt normele dupa care ar trebui sa ne ghidam. Eu nu stiu. Ma intreb daca producatorul a dat instructiuni de folosire in momentul in care ne-a pus pe piata, si daca da, care sunt? La un mecanism atat de complex cum e ceasul uman, ele pot fi de dimensiunile Bibliei. Si poate chiar alea sunt. Au trecut mii de ani de atunci, si instructiunile s-au invechit, in conceptiile noastre de azi. Eu nu am citit Biblia. Scurt. Cu toate astea, o contest. Am contestat-o. O contestam. M-am pierdut in clisee, ca un om cu cel mult 2 clase, fara sa ma gandesc ca nu pot judeca ceva ce nu cunosc. Am auzit pe ici, pe colo, cam despre ce e vorba, insa. Explicat ca pentru copii, intr-o serie de povestiri, un mic ghid pentru a iti trai viata sanatos. Instructiunile noastre de folosire. Pe care le-am aruncat fiecare pe unde am apucat, asociindu-le cu biserica. Imi pare rau ca nu m-am prins mai demult. Orice ceas, cat de perfect, se strica daca nu il folosesti conform instructiunilor: nu este rezistent la apa, NU FACE SCUFUNDARI CU EL; nu este impact proof, NU IL LOVI CU CIOCANUL! E logic, si stim sa facem asta cu bunurile noastre... Cu toate astea, cand vine vorba de noi, ne ignoram instructiunile: nu face exces de bautura, nu face exces de tigari, pastreaza-ti moralitatea in limitele decentei si nu sari din pat in pat. Pe scurt: FERESTE-TE DE EXCESE! Pana la urma, cartea aia asta zice... "ajungi in iad".. daca faci excese. Cred ca pana la urma raiul si iadul sunt niste metafore pentru viata noastra de pe pamant. Daca esti cumpatat, poti sa traiesti un rai pe pamant, pe care ti-l construiesti singur, si dupa bunul tau plac, in conditiile in care esti sanatos. Daca exagerezi cu viciile, mecanismul tau se strica, si fie duci o viata intreaga de boala (ce e mai iad de atat?), fie mori, si le faci viata un iad celor care te iubesc...Nu ma pot gandi decat ca ne imbolnavim din vina noastra. Nu pot sa invinuiesc pe altcineva pentru suferinta noastra, sau a celor din jur. Viata noastra e ceea ce o facem noi sa fie, si nu realizam asta decat in momente in care deja nu mai avem de ales. E atat de logic totul... atat de logic sa traiesti cumpatat, sa te bucuri de lumea asta cu moderatie... Avem toate conditiile sa fim fericiti, si, dintr-un motiv sau altul, ne ingradim singuri fericirea.
Pacat de noi... mecanisme create aproape perfect, al caror singur defect e ca li s-a dat dreptul de a alege...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu