O

Vreau perfectul si mai mult de atat. Vreau o sfera la care indiferent cum m-as uita, sa vad o suprafata la fel de neteda, sa aiba aceeasi curbura, aceeasi culoare, aceeasi transparenta. Nu vreau o sfera crescenda. Vreau ceva uniform, constant, si care sa nu isi piarda din opacitate pe parcurs. Intr-o mare de forme fisurate, cu colturi ascutite, alambicate, in diverse nuante si reflexe adaptabile unghiului luminii, as vrea sa-mi unesc propria incoerenta intr-o sfera absolut perfecta. Este in logica firii ca pe masura ce se rostogoleste, suprafata ei sa se toceasca la frecarea cu planul pe care evolueaza. Sunt constienta ca miscarea ei nu este independenta de actiunile mele. As vrea sa o pot ghida cumva, astfel incat eroziunea asta sa pastreze un nivel proportional cu restul ei, pe fiecare milimetru patrat al suprafetei. Ca la orice propulsie, sfera are un elan mai mare in momentul in care este aruncata, apoi, pe masura ce fortele respective scad, miscarea ei se incetineste, si, probabil intr-un final....cade, daca nu este sustinuta corespunzator. Ei bine, tocmai aici intervine problema. Eu cu fizica nu le-am avut niciodata. Nu stiu sa calculez cat de mult avant ar trebui sa-i dau, cati centimetri in stanga sau in dreapta ar trebui sa ii deviez traiectoria, dar sunt convinsa, absolut convinsa, ca nu o pot intretine eu singura.

Am recitit acum posturile mai vechi. Vad ca m-a obsedat dintotdeauna munca in echipa. Nu s-a schimbat nimic, nici acum.