Girl - interrupted

"Twinkle, twinkle, little star, How I wonder what you are!"

Fumez mult si reactionez din impuls. Am rautati de moment si nebunii temporare, ambalate cu grija si maxima atentie la detaliu. Am facut o arta din marketingul propriei persoane, astel incat uneori habar n-am cine sunt. Toata personalitatea mea pare un mecanism dubios, aproape functional, al unui ceas elvetian. Fiecare rotita se invarte precis, exact, milimetric. Fiecare lantisor, fiecare impuls, fiecare miscare are un rol bine conturat. Imi place sa imi analizez starile, sa le intorc pe toate partile, sa vad ce anume nu functioneaza exact, ca sa pot perfectiona imaginea pe viitor. Sunt un produs al experientelor de pana acum, etichetat cu "fragil" pe cutie, care, in ciuda multiplelor cazaturi din camioane, avioane, carucioare, motociclete ( :) ) si alte obiecte de transport, a reusit sa ajunga aproape de destinatie cu o suprafata aproape intacta, si cu un interior relativ deformat. Majoritatea privesc suprafata, ori de cate ori e nevoie de aprobare ca sa trec mai departe. E suficient pentru a mi se da ok-ul. Dupa tot drumul asta, pot sa consientizez destul de obiectiv care componenta a mea e deformata din lovitura, si care e pozitionata prost din fabricatie. Ma cred o mica zeitate a propriului meu Univers, si ma raportez doar la mine, atunci cand e vorba de a lua o decizie care imi va influenta in orice fel destinul. Al meu. Nicio cazatura nu a reusit sa deformeze componenta care controleaza ideea de libertate. A mea sau a altora. Nu imi place sa stiu ca influentez viata altora, ca decid soarta cuiva, ca impun, direct sau indirect, cuiva, sa aiba un anumit traseu. Fiecare are drumul lui, pe care si-l poate stabili cum crede de cuviinta. Suntem, intr-adevar, rezultatul intersectarii de drumuri individuale. Putem sa parcurgem distante mai mici sau mai mari, intr-un timp mai scurt sau mai lung, noi, cele 2, 3, 4,...x cutii, in aceeasi cabina de tir, putem sa ne facem calatoria mai placuta, sau mai plictisitoare, mai confortabila, sau mai incomoda, pana in punctul in care oricare dintre cutii alege alt mijloc de transport, in functie de destinatie, de comoditatea rulotei, de viteza de deplasare a vehiculului, sau de orice alti factori ne-ar putea influenta calatoria. Ne luam la revedere de la companionii de drum, si plecam mai departe, spre destinatia proprie. Nu pot sa impun altui pachet sa continue drumul intr-un camion care i se pare incet, sau nesigur, dar pentru ca eu am timp sa imi prelungesc drumul si imi place coloritul celeilalte cutii. La continut oricum nu ajungem niciodata, decat daca avem aceeasi destinatie, si vom avea cumva ocazia sa vedem cutia desfacuta. Poate doar daca una din cutii este atat de fragila, incat se sparge la o zguduitura mai brutala a mijlocului de transport. In rest, ne ghidam dupa ambalaj. E mic? E mare? E colorat? E insipid? E cutie de lemn? De carton? De metal? Cate timbre are? Multe? Putine? Prin ce locatii a trecut? Avem vami comune? Am parcurs drumuri diferite? Am mers tot timpul pe acelasi traseu, dar in rulote diferite?
Cu atat mai mult urasc ideea de a nega calatoria unui coletel, pachetel, cutiute, plic. Nu am autoritatea necesara sa fac asa ceva. Sunt doar un pachetel mai mare, bine ambalat, peticit pe alocuri, dar care a avut ocazia sa vada, prin crapaturile panzei vehiculului in care calatoreste, portiuni de drum, imagini de peisaj, anotimpuri, oameni, sa cunoasca alte cutiute, sa schimbe idei, sa faca altora calatoria mai placuta, sa invete, sa castige ambitie pentru a calatori mai departe... Mie nu mi-a refuzat nimeni accesul la rulota, la drum. Am fost intai ambalata, am trecut prin vami, am invatat sa rezist, indiferent de viteza, de temperatura, de companie. Mi-am croit drumul, mi-am ales traseul, stiind ca am o destinatie concreta. Mi s-a dat sansa asta. Urasc sa le refuz altora dreptul de a-si trai propriile experiente, si cu toate astea, s-ar putea sa fiu acum, aici, in postura de a fi nevoita sa o fac.

If it makes any difference, IMI PARE RAU! Foarte, foarte rau... M-ai fi urat pentru cat de dificil ti-as fi facut drumul, oricum....