Gone (caleidoscopic)

Acu’ multi ani (vreo 16), ma duceam cu maica-mea la rude in Carei, deci aveam de mers o noapte intreaga cu trenul. Cum atunci eram mai zbarnel decat acum (if possible), a gasi femeia o modalitate de a tine titirezu’ ocupat...adica mi-a luat din gara un caleidoscop. Nu stiu cum a intuit ca o sa ma fascineze dracia aia (daca nici mama nu ma cunoaste....), cert e ca nu am miscat toata noaptea (si inca vreo 3 zile dupa aia) . Am incercat sa prind smecheria din interiorul tubului, sa imi dau seama cum functioneaza. Gaseam mereu imagini mai frumoase, mai vii, mai colorate, parca la fiecare rotire erau mai complexe, mai multe culori rasareau, mai multe modele, mai multe ramificatii. Si din cand in cand, aparea o imagine simpla, doar 3-4 culori, niste cerculete, vreo doua triunghiuri...ma enervam, mai agitam nitel tubul, si iar explodau culorile... iar delirau formele inauntru.A doua zi am incercat sa prind aceleasi imagini. Am o memorie vizuala fantastica (acu’ s-a mai dus, atunci era in plina forma), si ma tot chinuiam sa recunosc formele si contrastele. Vedeam nuantele, nu semanau, nu intelegeam de ce. In capul meu, totul ar fi trebuit sa se petreaca organizat, ciclic...Din moment ce formele erau simetrice, logic ar fi fost sa se repete alternativ, pana le puteam invata. Altfel n-aveam nicio sansa sa ma plictisesc...Dupa vreo 3 zile l-am spart. Nu mai stiu exact daca l-am spart de curioasa ce eram sa vad ce e inauntru, sau daca l-am scapat din greseala si s-a desfacut. Uite, chiar acum am sunat-o pe mama sa vad daca isi aminteste. Si-a amintit caleidoscopul, dar nici ea nu mai stia cum si-a gasit saracul obiect sfarsitul. Mi-a zis doar ca isi aminteste ca tot trageam de oglinzi. Deci probabil ca mi se confirma banuielile: am facut tot posibilul sa dezleg misterul frumosului, sa-l omor, sa-l analizez, sa-l desfac pana la ultimele componente, pana s-a dus dracului toata magia...Imi circula imagini fugare prin memorie...ramasesem cu cateva cioburi de sticla colorata in mana, cateva doar...4, 5...si 4 fasii de oglinda... Am incercat sa-l repar...nu am mai putut...Am avut momente de-a lungul timpului in care mi-am adus aminte de caleidoscopul ala. Vorbesc serios, fara niciun fel de exagerare, din cand in cand imi amintesc de caleidoscop. Dezvoltasem o adevarata obsesie pt el, cat putea sa fie de dinamic, de colorat, in continua schimbare....si NICIODATA la fel. Am cautat altele, nu am mai gasit. Cred ca n-a fost luna sa nu intru in librarii sa intreb daca au caleidoscoape. Stiu ca am cautat si pe la balci, in liceu (asta pana sa descopar magia balonaselor de sapun)...Eu inca mai caut, dar ceva ma indeamna sa cred ca si acum, daca as gasi un caleidoscop la fel de frumos ca ala, intr-un final tot l-as sparge, sa vad ce e inauntru....