"Aici nu sta NIMENI!"
Acum doua seri, absolut contextual, am intrat intr-o discutie..."altfel" cu niste prieteni pe care nu am avut niciodata ocazia sa ii cunosc altfel decat "club, mare, munte, whiskey...muuuult whiskey....si mai mult whiskey...", desi ii stiu de niste ani buni, si sunt acea gasca de suflet pe care o duc odata la 3-4 luni la maica-mea la Giurgiu, sa se mai vada si ei.
In fine, venind de la mare pe un drum care a durat 5 ore, probabil ca de plictiseala, dupa ce abordasem toate aspectele economice posibile si imposibile legate de minunata noastra Romanie, a venit vorba de carti.
In afara de faptul ca nu m-as fi gandit niciodata sa abordez subiecte literare cu vreunul din ei - si uite ce pierdeam - din simplul motiv ca m-am obisnuit sa fiu inconjurata de inculti (ceea ce e grav, foarte foarte grav), mi-am adus aminte de toata biblioteca mea de acasa, si am realizat cat am uitat din ce stiam acum cativa ani. Si cat de tare m-a tampit ASE-ul - si bautura, for that matter).Mi-am adus aminte de liceu, de noptile in care citeam la lumina radiatorului, ca sa nu ma vada mama la 3 dimineata ca in loc sa dorm, stau sa citesc cine stie ce, de sutele de absente nemotivate cand fugeam de la orele de mate si de economie ca sa ma duc in parc cu teancu' de carti in brate, , de spiritul de competitie de la olimpiade, de carti care mi-au fost dragi, dragi, dragi, si pe care stateam sa le sterg de praf, si din care citeam si reciteam pasaje, ale caror pagini le-am tocit, doar pentru ca ramaneam in pana de lectura, si asteptam sa mai apara o editie noua din cine stie ce ca sa mai am ce sa citesc. Si nu, n-am fost o tocilara cu ochelari, de fapt daca stau sa ma gandesc nitel aveam o usoara tenta emo la vremea aia. Mi-am adus aminte de camera mea neagra... De becurile pe care le pictam cu rosu )), de intimidarea nesimtita pe care o faceam cu retarzii mei de colegi manelisti ))), de telefoanele pe care le primea marea doamna inspector scolar "mama" de la directoare, telefoane la care mama, femeie cu capu' pe umeri, nu spunea decat "Auziti, doamna, diplomele alea pe care le aveti pe pereti in cancelarie de la cine sunt? Cum credeti ca le-a luat? Stand la ore si invatand teorie? Mai lasati-o in pace"... (cum sa n-o iubesti?)...
Dupa care am crescut...si m-am gandit ca nu am valente de profesoara...si a intervenit pragmatismul, sictirul, scarba, si...am ajuns la ASE. Si am lasat-o moale de tot cu lecturile. Prin anul 4 de facultate m-am intalnit pe strada cu o fosta colega de la draga mea clasa de filologie. Din vechea gasca din liceu. Era la fel. Cu acelasi prieten de atunci, cu aceleasi probleme de atunci, cu parintii ei care nu erau de acord cu individul ales, mereu pe fuga, dar cu planuri de nunta, cu carti in brate, cu discutii contradictorii INTERESANTEEEEE, si eu...ase-ista, alergand sa pun o afacere pe picioare, plecata in tz-spe mii de delegatii, cu grafice si planuri de afaceri in mana, cu telefoanele sunand incontinuu din toate partile, obosita din cluburi si baruri si nopti pierdute aiurea, cu nervii tocati de acel El (ca intotdeauna de cand am terminat liceul), pe care in mod inevitabil am ajuns sa il iubesc ca o tampita, tocand nervii altor 2-3-10 ei, in spirit de razbunare inconstienta, si cu fix aceeasi scarba fata de un sistem pe care acum il inteleg, intr-adevar, un pic mai bine (si cu ce ma ajuta?).
Cand mi-am luat la revedere de la ei, dupa inevitabilele politeturi "hai sa ne vedem la un ceai cand o sa avem timp", ceai care stiam toti trei ca is not going to happen la cat de diferit am "evoluat", ea m-a tras si mi-a soptit la ureche "Irina, ti se simte tristetea pana la mine". Am ras si i-am zis "Delirezi, sunt mai mult decat ok..."??? Si acum ma gandesc ca vreau sa fiu mica din nou...
"Dupa cateva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o fotografie care infatisa o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, si un barbat exotic, cu floare la butoniera. Fotografia era facuta la Buenos Aires. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea totul".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu