- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
- liniste
luni, 22 decembrie 2008
Christmas wishlist
miercuri, 17 decembrie 2008
Girl - interrupted
Fumez mult si reactionez din impuls. Am rautati de moment si nebunii temporare, ambalate cu grija si maxima atentie la detaliu. Am facut o arta din marketingul propriei persoane, astel incat uneori habar n-am cine sunt. Toata personalitatea mea pare un mecanism dubios, aproape functional, al unui ceas elvetian. Fiecare rotita se invarte precis, exact, milimetric. Fiecare lantisor, fiecare impuls, fiecare miscare are un rol bine conturat. Imi place sa imi analizez starile, sa le intorc pe toate partile, sa vad ce anume nu functioneaza exact, ca sa pot perfectiona imaginea pe viitor. Sunt un produs al experientelor de pana acum, etichetat cu "fragil" pe cutie, care, in ciuda multiplelor cazaturi din camioane, avioane, carucioare, motociclete ( :) ) si alte obiecte de transport, a reusit sa ajunga aproape de destinatie cu o suprafata aproape intacta, si cu un interior relativ deformat. Majoritatea privesc suprafata, ori de cate ori e nevoie de aprobare ca sa trec mai departe. E suficient pentru a mi se da ok-ul. Dupa tot drumul asta, pot sa consientizez destul de obiectiv care componenta a mea e deformata din lovitura, si care e pozitionata prost din fabricatie. Ma cred o mica zeitate a propriului meu Univers, si ma raportez doar la mine, atunci cand e vorba de a lua o decizie care imi va influenta in orice fel destinul. Al meu. Nicio cazatura nu a reusit sa deformeze componenta care controleaza ideea de libertate. A mea sau a altora. Nu imi place sa stiu ca influentez viata altora, ca decid soarta cuiva, ca impun, direct sau indirect, cuiva, sa aiba un anumit traseu. Fiecare are drumul lui, pe care si-l poate stabili cum crede de cuviinta. Suntem, intr-adevar, rezultatul intersectarii de drumuri individuale. Putem sa parcurgem distante mai mici sau mai mari, intr-un timp mai scurt sau mai lung, noi, cele 2, 3, 4,...x cutii, in aceeasi cabina de tir, putem sa ne facem calatoria mai placuta, sau mai plictisitoare, mai confortabila, sau mai incomoda, pana in punctul in care oricare dintre cutii alege alt mijloc de transport, in functie de destinatie, de comoditatea rulotei, de viteza de deplasare a vehiculului, sau de orice alti factori ne-ar putea influenta calatoria. Ne luam la revedere de la companionii de drum, si plecam mai departe, spre destinatia proprie. Nu pot sa impun altui pachet sa continue drumul intr-un camion care i se pare incet, sau nesigur, dar pentru ca eu am timp sa imi prelungesc drumul si imi place coloritul celeilalte cutii. La continut oricum nu ajungem niciodata, decat daca avem aceeasi destinatie, si vom avea cumva ocazia sa vedem cutia desfacuta. Poate doar daca una din cutii este atat de fragila, incat se sparge la o zguduitura mai brutala a mijlocului de transport. In rest, ne ghidam dupa ambalaj. E mic? E mare? E colorat? E insipid? E cutie de lemn? De carton? De metal? Cate timbre are? Multe? Putine? Prin ce locatii a trecut? Avem vami comune? Am parcurs drumuri diferite? Am mers tot timpul pe acelasi traseu, dar in rulote diferite?
Cu atat mai mult urasc ideea de a nega calatoria unui coletel, pachetel, cutiute, plic. Nu am autoritatea necesara sa fac asa ceva. Sunt doar un pachetel mai mare, bine ambalat, peticit pe alocuri, dar care a avut ocazia sa vada, prin crapaturile panzei vehiculului in care calatoreste, portiuni de drum, imagini de peisaj, anotimpuri, oameni, sa cunoasca alte cutiute, sa schimbe idei, sa faca altora calatoria mai placuta, sa invete, sa castige ambitie pentru a calatori mai departe... Mie nu mi-a refuzat nimeni accesul la rulota, la drum. Am fost intai ambalata, am trecut prin vami, am invatat sa rezist, indiferent de viteza, de temperatura, de companie. Mi-am croit drumul, mi-am ales traseul, stiind ca am o destinatie concreta. Mi s-a dat sansa asta. Urasc sa le refuz altora dreptul de a-si trai propriile experiente, si cu toate astea, s-ar putea sa fiu acum, aici, in postura de a fi nevoita sa o fac.
If it makes any difference, IMI PARE RAU! Foarte, foarte rau... M-ai fi urat pentru cat de dificil ti-as fi facut drumul, oricum....
duminică, 7 decembrie 2008
Ma cam exprim...
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Research
- Datorita faptului ca am o intreaga istorie de relatii defectuoase, habar n-am ce e aia o relatie normala. Ce e ala "normal"? "Normal" include o prima intalnire penibila gen "dinner and a movie", urmata de un sarut fugar in fata usii, si un telefon primit dupa 2 zile (ca sa nu fie prea curand)? "Normal" include o adevarata tirada de planificari cu prietenele ale unei prime nopti (prea devreme, prea tarziu? "mai bine ma-mpiedic" kinda thing?)? "Normal" include un joc de-a v-ati ascunselea, ca in copilarie, al defectelor, sechelelor din relatiile anterioare, sensibilitatilor, pasiunilor secrete, obiceiurilor cotidiene deranjante? "Normal" inseamna afisarea unei masti potrivite, compuse atent conform propriei viziuni asupra a ceea ce i-ar placea celuilalt sa vada?
- Desi e cliseistic peste limita admisa, trebuie sa recunosc ca traiesc in era vitezei, sau, cum spunea o tanti de vreo 50 de ani in metrou mai acum cateva zile, epoca internetului - o sa fac o paranteza: de cand mi-am vandut masina, interactionez altfel cu lumea in care traiesc. Este aproape de genial sa vezi fetele oamenilor in mijloacele de transport in comun, sa le observi personalitatile, doar prin a le studia privirea, sau mimica fetei. Revenind, datorita accesului nelimitat la internet, am ajuns sa am doi parinti adoptivi, fara de care nu imi pot duce linistita existenta: mama Wikipedia si tata Google. Ma amuza teribil sa vad cum imi fac researchul pentru ceea ce se cheama "viata mea". Momentan am doua taburi deschise alaturi de tabul blogului, "Inceput de relatie - Mayra" si "Top 5 greseli la inceput de relatie - stiri. acasa.ro". :))))) O sa citez din astea doua "articole", care se muleaza perfect pe cliseele din prima buletzica, cu amuzamentul femeii sceptice, dar in creierul careia se strecoara, totusi, intrebarea draceasca "Ma, da' daca astia au dreptate?"
- Asadar: Articolul 1 :))))))) si Articolul 2 :))))). Frate, in afara de faptul ca sunt zeeeeci de articole pe tema asta pe internet:)))))))), e suficient sa gugalesti dupa "relatie la inceput", si ai o varietate de paginute si paginele cu linkuri la alte articole penibile din aceeasi gama, astia se si contrazic. Vezi cazul "Nu il pune la curent cu tot ce ti s-a intamplat pana acum in viata. De la 0 ani. Si cu ce ai vrea sa ti se intample. Si cu ce ai fi vrut sa ti se intample la un moment dat si nu s-a intamplat. Si de ce. E evident: o sa ajungeti in timp sa adunati acea cantitate enorma de informatie denumita stiintific "aproape tot despre celalalt". Dar nu e cazul sa va grabiti! E normal ca el sa fie curios despre persoana ta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii oferi din start documentatia completa. Lasa-i timp sa exploreze si sa descopere. " vs. "Iti ascunzi trecutul - Sinceritatea ar trebui sa fie baza unei relatii. In cazul in care nu ai respectat acest principiu si ai preferat sa nu fii sincer in legatura cu trecutul tau, aceste mici secrete vor deveni si mai mari cu timpul, iar eventualitatea ca partenerul sa le afle si mai grava."
- Incerc sa gasesc autorii retetelor astora de fericire - si aici includ "Top 10 subiecte de conversatie la o prima intalnire", "Ce sa nu spui niciodata in fata iubitului tau", "Innebuneste-l in pat" :))))))))))))))), "Fa-l sa se tarasca la picioarele tale" :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))), si altele de genul...- si gasesc fie autoare anonime, fie sursa: articole cititori, fie vreun nume obscur, pe care oricat l-as gugali, imi apar doar legaturi catre alte articole penibilo-feministo-taietoare de avant si coaie.
vineri, 5 decembrie 2008
miercuri, 26 noiembrie 2008
luni, 24 noiembrie 2008
vineri, 21 noiembrie 2008
In spatele usilor inchise
marți, 18 noiembrie 2008
Dup-atata frig si ceata...
Where were you when I was burned and broken
While the days slipped by from my window watching
Where were you when I was hurt and I was helpless
Because the things you say and the things you do surround me
While you were hanging yourself on someone elses words
Dying to believe in what you heard
I was staring straight into the shining sun
Lost in thought and lost in time
While the seeds of live and the seeds of change were planted
Outside the rain fell dark and slow
While I pondered on this dangerous but irresistible pastime
I knew the waiting had begun
And headed straight... into the shining sun
vineri, 14 noiembrie 2008
Now that i've lost everything to you....
You say you want to start something new
And it's breaking my heart you're leaving
Baby I'm grieving
But if you want to leave take good care
Hope you find a lot of nice things to wear
But then a lot of nice things turn bad
Out there
Oh baby baby it's a wild world
It's hard to get by just upon a smile
Oh baby baby it's a wild world
I'll always remember you like a child girl
You know I've seen a lot of what the world can do
And it's breaking my heart in two
Because I never want to see you sad girl
Don't be a bad girl
But if you want to leave take good care
Hope you find a lot of nice friends out there
Just remember there's a lot of bad air
Beware
joi, 6 noiembrie 2008
marți, 4 noiembrie 2008
Constitutiv - abstract
Let us all praise the victory of Homo Sapiens, him whose power shall forever rest in the cemetery of dead passion…
joi, 30 octombrie 2008
On fallen angels
Cred in mine. Cred ca fiecare din personajele de mai sus isi va trai viata prin mine, asa cum vor vrea ele, cu o minima constrangere sociala, cred ca fiecare din ele le va calca pe celelalte in picioare la un moment dat, cred ca fiecare va iesi invingator cel putin o data pe zi. Cred ca o sa mor fara sa stiu exact cine sunt, cred ca sunt atat de multe incat nu am timp sa ma cunosc, cred ca nu pot gasi o periodicitate in schimbarile prin care trec, astfel incat sa pot estima un ritm care sa ma defineasca.
Cred ca fiecare om cu care interactionez vede altceva in mine, din simplul motiv ca sunt altceva, de fiecare data. Cred ca sunt mai predispusa la a fi citita diferit de la persoana la persoana decat altii, fiindca orice om ma poate mula pe ceea ce si-ar dori sa fiu, si ajunge sa ma vada intr-o lumina care imi umbreste toate celelalte fatete. Cred ca sunt slefuita multifatetat, cred ca inca mai am de cizelat suprafata, inca mai am de dat forma, inca mai am sclipiri de aratat.
Si mai cred ca la un moment dat chiar o sa gasesc reflectorul care sa ma puna in lumina potrivita, cu toate fatetele mele, cu toate scanteile, si care sa ma invete sa-mi dau o forma mai necolturoasa, mai usor de manevrat, mai frumos de purtat, mai placut de privit.
marți, 28 octombrie 2008
Scumpi ;;)
Acum, ca am cazut de acord, putem reveni la ..........
luni, 27 octombrie 2008
La Sol pe portativ
Mi-e bine.
joi, 23 octombrie 2008
Zbor in pasi de dans prin viata...
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia.
Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea
marți, 21 octombrie 2008
Sound of goodbye
Si asa incepe totul. In sunet de fanfara: sunt trompete, surle, trambite, tromboane, pe alocuri si cate un acordeon. Sunt tobe, chitari, clape razlete de pian, sunt violoncele, violine, sunt iarasi tobe (nu, nu akrapovic), iarasi trompete…E o galagie infernala care-mi face neuronii sa danseze intr-un ritm la care nu ma pot (inca) alinia – now that’s something new.
Am cautat liniste si nu am gasit. M-am ingropat undeva, am fugit de orice raza de lumina care a incercat sa se strecoare printre pietrele de deasupra mea, continui sa fug, cat de departe pot, catre un soare pe care nu l-am mai vazut, si care riste sa ma inghete daca nu continui sa dansez fara ritm pe muzica asta fara noima.
Stiu ca imi voi intoarce spatele unor oameni care si-au rupt bucatele de carne pentru mine, si asta doar pentru ca fug de o realitate falsa. Ma bantuie strigoi la care nu am vrut eu sa renunt, de care am tinut eu cu dintii, si in cavoul carora am intrat eu cu forta. Ma urmaresc singura, eu pe mine…
M-am uitat la poze azi… Vad o fata foarte familiara, e ca si cum m-as vedea pe mine in oglinda….vad niste ochi care mi-s inca dragi, vad niste maini pe care le-am sarutat ani in sir, si pe care as fi continuat sa le sarut inca 10 vieti de acum inainte… E ciudat: ma uit la un strain foarte cunoscut, care are ochii copilului pe care as fi vrut sa il am. Sunt goala.
Nu pot decat sa sper ca o sa fac treaba asta sa merite. Sa treaca ani, sa fie cald, sa fie liniste, sa fie vis, si sa am puterea sa dau un telefon: “Merci ca m-ai facut atat de nefericita cat sa am curajul sa imi gasesc fericirea.”.
Pentru asta plec, pentru asta sterg, pentru asta fug. O sa fiu primul om care isi va indeplini scopul in viata cu 0.9 lire pe minut.
miercuri, 15 octombrie 2008
De dupa umbra de rimel
Trecura alte 3 luni. S-au scurs in poticniri, caderi, ridicari, impiedicari, alte ridicari, mers taras, iar cazaturi, iar ridicari, mers drept, intotdeauna cu coloana dreapta, dar cu capul plecat. Niciodata nu m-am resemnat ca in lunile astea. Nu m-am blocat, nu m-am mai intrebat de ce. Nu am mai incercat sa gasesc solutii. Nu am mai incercat sa gasesc raspunsuri. Am mers, asa, din inertie, inainte, chiar daca mai mult am batut pasul pe loc. Nici furtuna n-a mai fost, doar am lasat apele sa se linisteasca, pana au murit… inca nu de tot.
N-am mai vrut sa scriu, n-am mai vrut sa gandesc, n-am mai simtit nevoia sa pun ordine in nimic. Nu m-am mai amortit, nu mi-am mai anesteziat trairile, nu le-am amplificat, nu mi-am drogat senzatiile. Le-am lasat. Doar m-am lasat. Astept sa ma ridic din gramada asta de cenusa. Focul vechi a ars, a ars, pana m-a ars si pe mine, de tot, pielea intai, muschii, sangele, tot, pana la ultimul os. As vrea sa ma nasc altfel, as vrea sa renasc altceva. As vrea sa ma nasc fara coada, as vrea sa nu mai iau foc niciodata, as vrea sa zbor mai usor, mai alb-negru, as vrea sa nu mai imi colorez traiectoriile, as vrea sa nu mai ard. Doare procesul asta de curatire. Vreau sa traiesc mediocru. M-am saturat de caldura.
E momentul sa fac un bilant, nu foarte detaliat, nu foarte gandit, mi-e lene sa gandesc.
Din tot ce eram a ramas obsesia pentru tango, inca imi caut dansatorul pereche…Inca visez la un Pacino, inca plang daca vad Scent of a Woman, inca se infioara carnea pe clape de pian, inca vreau la tango. Au mai ramas oarecare doruri nostalgice de coclau, nu prea intense, totusi. E mai mult un reflex, dar nu mi-e dor sa simt un montagne-russe offroad. Ultima cazatura, ca de obicei, m-a lasat facuta tandari, rupta unde putea sa doara mai tare…ca de obicei, a coincis cu rupturi fizice si accidente concrete. A mai ramas o ambitie mocnita de a-mi demonstra ca ma ridic, si calaresc mai departe, cu aripile deschise deasupra ghidonului. A mai ramas o frica de drum drept. Nu mai vreau nici drum drept. Nu mai vreau viteza, nu mai vreau nici namol. Vreau in continuare plimbare, dar vreau o plimbare safe. As vrea o plimbare fara destinatie concreta. As vrea o plimbare in care singurul punct pe harta sa fie cel din care plec.
A plecat Rontz. Se plimba cu motoreta prin ceruri, si injura primarul ca n-are grija sa niveleze norii. Altfel n-are cum sa fie…Nu am plans, nu am jelit, nu m-am izolat. Am inceput acum sa realizez ca nu mai e. Sunt necajita. Nu trista, nu sufar, nu ma doare sufletul sa mi se rupa. Dar sunt necajita. Nu am vrut sa ma duc sa-l vad intins pe spate in sicriu. Mi se inunda creierul de imaginea lui cu ochii inchisi si mainile pe piept, si scutur din cap ca sa se duca dracu’… Nu vreau sa fiu acolo, sa il vad asa, si sa scutur din cap degeaba.
Cu toate astea, nu sufar. Nu mai sufar din nimic. Parca sunt intr-un balon de sapun. Ca orice balon de sapun, se poate sparge usor, si pot ajunge iar la mine toate cate au fost, sunt si vor mai fi. Dar, culmea, nu ma gandesc la asta. Merg din inertie. Nu imi impun sa nu gandesc. Nu imi impun sa gandesc. Nu mai imi impun nimic.
Nu vreau ceva anume, dar nici nu pot spune ca nu vreau nimic. As vrea ceva, dar nu stiu ce. Nu pot sa pun degetul pe obiective, cum faceam pana acum. Nu mai pretind ca stiu ce m-ar face fericita. Nu mai mi-e frica de nefericire, dar nici nu mai imi caut fericirea. Inca sper sa invat tango… Dar e departe tangoul meu.
What’s gone? What’s left?
marți, 29 iulie 2008
Forever (on true love)
luni, 28 iulie 2008
Gone (caleidoscopic)
vineri, 25 iulie 2008
Gone (Self encouragement)
vineri, 18 iulie 2008
Gone (articol de pe net - Sasha)
marți, 15 iulie 2008
Gone (Enigma Otiliei)
"Aici nu sta NIMENI!"
Acum doua seri, absolut contextual, am intrat intr-o discutie..."altfel" cu niste prieteni pe care nu am avut niciodata ocazia sa ii cunosc altfel decat "club, mare, munte, whiskey...muuuult whiskey....si mai mult whiskey...", desi ii stiu de niste ani buni, si sunt acea gasca de suflet pe care o duc odata la 3-4 luni la maica-mea la Giurgiu, sa se mai vada si ei.
In fine, venind de la mare pe un drum care a durat 5 ore, probabil ca de plictiseala, dupa ce abordasem toate aspectele economice posibile si imposibile legate de minunata noastra Romanie, a venit vorba de carti.
In afara de faptul ca nu m-as fi gandit niciodata sa abordez subiecte literare cu vreunul din ei - si uite ce pierdeam - din simplul motiv ca m-am obisnuit sa fiu inconjurata de inculti (ceea ce e grav, foarte foarte grav), mi-am adus aminte de toata biblioteca mea de acasa, si am realizat cat am uitat din ce stiam acum cativa ani. Si cat de tare m-a tampit ASE-ul - si bautura, for that matter).Mi-am adus aminte de liceu, de noptile in care citeam la lumina radiatorului, ca sa nu ma vada mama la 3 dimineata ca in loc sa dorm, stau sa citesc cine stie ce, de sutele de absente nemotivate cand fugeam de la orele de mate si de economie ca sa ma duc in parc cu teancu' de carti in brate, , de spiritul de competitie de la olimpiade, de carti care mi-au fost dragi, dragi, dragi, si pe care stateam sa le sterg de praf, si din care citeam si reciteam pasaje, ale caror pagini le-am tocit, doar pentru ca ramaneam in pana de lectura, si asteptam sa mai apara o editie noua din cine stie ce ca sa mai am ce sa citesc. Si nu, n-am fost o tocilara cu ochelari, de fapt daca stau sa ma gandesc nitel aveam o usoara tenta emo la vremea aia. Mi-am adus aminte de camera mea neagra... De becurile pe care le pictam cu rosu )), de intimidarea nesimtita pe care o faceam cu retarzii mei de colegi manelisti ))), de telefoanele pe care le primea marea doamna inspector scolar "mama" de la directoare, telefoane la care mama, femeie cu capu' pe umeri, nu spunea decat "Auziti, doamna, diplomele alea pe care le aveti pe pereti in cancelarie de la cine sunt? Cum credeti ca le-a luat? Stand la ore si invatand teorie? Mai lasati-o in pace"... (cum sa n-o iubesti?)...
Dupa care am crescut...si m-am gandit ca nu am valente de profesoara...si a intervenit pragmatismul, sictirul, scarba, si...am ajuns la ASE. Si am lasat-o moale de tot cu lecturile. Prin anul 4 de facultate m-am intalnit pe strada cu o fosta colega de la draga mea clasa de filologie. Din vechea gasca din liceu. Era la fel. Cu acelasi prieten de atunci, cu aceleasi probleme de atunci, cu parintii ei care nu erau de acord cu individul ales, mereu pe fuga, dar cu planuri de nunta, cu carti in brate, cu discutii contradictorii INTERESANTEEEEE, si eu...ase-ista, alergand sa pun o afacere pe picioare, plecata in tz-spe mii de delegatii, cu grafice si planuri de afaceri in mana, cu telefoanele sunand incontinuu din toate partile, obosita din cluburi si baruri si nopti pierdute aiurea, cu nervii tocati de acel El (ca intotdeauna de cand am terminat liceul), pe care in mod inevitabil am ajuns sa il iubesc ca o tampita, tocand nervii altor 2-3-10 ei, in spirit de razbunare inconstienta, si cu fix aceeasi scarba fata de un sistem pe care acum il inteleg, intr-adevar, un pic mai bine (si cu ce ma ajuta?).
Cand mi-am luat la revedere de la ei, dupa inevitabilele politeturi "hai sa ne vedem la un ceai cand o sa avem timp", ceai care stiam toti trei ca is not going to happen la cat de diferit am "evoluat", ea m-a tras si mi-a soptit la ureche "Irina, ti se simte tristetea pana la mine". Am ras si i-am zis "Delirezi, sunt mai mult decat ok..."??? Si acum ma gandesc ca vreau sa fiu mica din nou...
"Dupa cateva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o fotografie care infatisa o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, si un barbat exotic, cu floare la butoniera. Fotografia era facuta la Buenos Aires. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea totul".
luni, 14 iulie 2008
vineri, 11 iulie 2008
Gone (ceva cu struguri)
Daca vorbesti, ca femeie, despre asta cum ai vorbi despre orice alta activitate cotidiana (gen "unde si ce mancam la pranz?", "Eu nu beau Cola ca imi fute ficatu'"...si asa mai departe, esti clar incadrat in una din doua categorii:
1. Esti tarfa.
2. Duci lipsa si o ceri/ cauti.
Daca nu vorbesti despre asta si te inrosesti ca fata mare cand vede prima p**a, esti incadrata, evident, in alte doua categorii:
1. Esti mironosita;
2. Esti tarfa in denial.
Oricum o dai, tarfa tot esti... Tarfo!
Atitudinea rasei adverse :-)) este, in schimb, una demna de studiat.
Respectiv, barbatul incepe sa se dea in stamba in fata unei "tarfe". Cum? Conform principiului strugurilor acrii. Mai dragilor, d-aia n-ajungeti, ca sunteti prea frustrati...D-aia umblati numai cu nasoale, d-aia va curg balele dupa pasarici de 15 ani, si d-aia n-apucati sa f.uteti decat pustoaice proaste sau strambe batrane.Puneti-va ordine in creier, mai puneti mana pe o carte sa invatati sa vorbiti si sa scrieti, terminati cu bravada si cu gargara, incepeti asa...usor, de la ceea ce ar fi trebuit sa stiti din primii 7 ani ai vietii, apoi reluati gramatica elementara, faceti niste integrame sa va exersati rapiditatea conexiunilor neuronale, si poate dupa aia n-o sa mai fie cazu sa sariti 7 metri de c.ur in sus cand auziti ceva legat de frecush.In alta ordine de idei, in loc sa aveti atitudinea asta ofensiva, nu mai bine bagati la cap, si incepeti sa tratati femeile ca pe oameni? Sincer, altfel chiar o sa continuati si futeti numai animale...
marți, 8 iulie 2008
Gone ( de la dl. Preda)
"Dacă n-ai văzut încă o femeie care iubeşte, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă."
"Am sărutat-o chiar pe această femeie care nu mai era a mea, era a morţii şi am privit-o cu indiferenţa cu care priveşti un tablou!"
"Nu e nicăieri început şi sfârşit clar... lucrurile se nasc şi mor unele în miezul celorlalte." -
"Du-te dar nu ma vei uita; ai cules de pe buzele mele otrava iubirilor care nu se uita" -
Si acum, adio!
luni, 7 iulie 2008
duminică, 6 iulie 2008
Gone ( Ce-si doresc femeile)
Aaaaa...si mai mentionez, ca sa nu fiu acuzata de ipocrizie, ca da, si eu fac parte din tagma pe care o descriu mai jos...
O sa incep cu un cliseu, mai precis cu un manunchi de replici pe care il trantesc aproape toate femeile pe care le cunosc: "Eu ma inteleg mult mai bine cu barbatii decat cu femeile (1). Femeile sunt rele, barfitoare (2), iar eu am marele talent de a fi prietena cu toti barbatii pe care ii cunosc (3). Dintotdeauna m-am invartit in cercuri de barbati (4), si au ajuns sa ma considere una de-a lor (5). Stiu cum vorbesc ei despre femei (6)."
Mda: pornesc, deci, demontatu', rand pe rand, ca sa termin cu asta si sa pot trece la subiect.
Asadar:
1. Bineinteles, au tot interesul sa se inteleaga bine cu tine, deoarece poate la un moment dat se intrevede o sansa de f.utai fara prea mari obligatii...adica prietensc. Si tu, draga mea, urmaresti de fapt acelasi lucru. Degeaba negi!
2. Absolut, si tu faci parte din tagma lor, un exemplu simplu e faptul ca ai ajuns sa spui replica asta. Sau ca te dai la barfa cu baietii. Nu e un lucru rau, ci normal, dar macar nu te mai ascunde dupa deget. Si daca tot esti atat de prietena cu toti handralaii din jurul tau, atunci stii cu siguranta ca ei barfesc si mai urat decat asa-zisele tale prietene.
3. Ai acest mare talent, tu, si oricare alta p.izda constienta cat de cat de potentialul ei sexual, si careia ii place sa se joace cu focul. Nu esti unica deloc, dimpotriva...Pam pam!
4. Normal, cam de cand ai descoperit ca ei au ceva intre picioare si tu nu, si te-a ros curiozitatea sa vezi ce. Da, da, vorbesc de momentele alea de cand aveai 3 anisori si te jucai in spatele blocului cu vecinu' dupa modelul "show me yours i'll show you mine", cu grija sa nu te vada mami, pentru ca stiai ca e rusine. E, si acum e cam acelasi lucru, doar ca nu mai e mami sa te vada, rusine tot e, asa ca faci pe mimoza si o bagi p-asta cu "sunetm prieteni". )))
5. Ooooooooooooo..daaaaaaaaaaaaa!!! Deci oooooooo...daaaaaaa!!! Asta e cea mai tare! Nu, serios, da' serios acum: tu o crezi pe gogonata asta? Una de-a lor adica...de care? Una cu c.oaie? Ha ha ha! Ia incearca sa apari ne-epilata , sau sa ragai la masa, sa vedem daca te mai considera una de-a lor si daca se mai inteleg "atat de bine" cu tine.
6. Si tu, naiva, iti inchipui ca despre tine vorbesc ALTFEL, nu? Ca te ridici de la masa sa te duci la baie, si cercul ala de barbati- prieteni ai tai isi spun unul altuia: "ba, ce fata de gasca...". E uite surpriza: in cel mai bun caz, spun sau gandesc asta, dupa care urmeaza toate replicile pe care le auzi TU despre celelalte. Spuse, evident, cu o stima si un respect deosebite. (bai cel mai grav la acest punct 6 e ca multe chiar cred treaba asta, pe bune pe bune, fara jocuri si ipocrizii.
Acum, newsflash: nu exista prietenie intre barbati si femei. Prietenie, si atat, I mean. unul din cei doi, at some point in time, o sa vrea altceva, sau SI altceva, de la celalat. (excludem evident cazul in care amandoi sunt gay, si insist pe treaba cu AMANDOI, fiindca daca barbatul e gay, EA o sa aiba o ambitie prosteasca sa il seduca - obsesia de a avea imposibilul; iar daca ea este gay, evident ca EL o sa aiba fanteziile de rigoare. )) ).
Dintotdeauna am considerat ca exista doua categorii de femei: femeile neveste si femeile amante. Si asta o spun din punct de vedere psihologic. Pentru ca evident, exista neveste - amante, precum si amante - neveste. Adica the marrying type si the ...not-that-marrying type..
Dar, psihologic vorbind, exista :
a) femeia nascuta sa fie nevasta - domnisoara care invata sa spele, sa calce, si care nici nu isi imagineaza ca barbatul ei ar putea sa o insele , sau ca ea l-ar putea insela pe el, cea care nu concepe ca ar putea sta singura la terasa, la o masa plina de barbati, sau care nu isi inchipuie nici in cele mai negre vise, ca ar putea iesi cu un barbat la o cafea, altul decat prietenul / sotul ei, pentru ca s-ar putea interpreta...
b ) femeia nascuta sa fie amanta - domnisoara care sustine treburile din paragraful disecat mai sus, care stie ca, desi probabil ca va tavali printre cearsafuri (sau nu neaparat) cel putin trei sferturi din cercul de "prieteni", niciodata nu va deveni "prietena oficiala" a vreunuia dintre ei, ci cel mai probabil amanta fiecaruia dintre ei, pe rand ( ), care totodata stie ca restul de un sfert isi asteapta si ei randul, care stie ca notiunea de "vreau sa am doar pentru mine" este aberanta, si mizeaza pe notiunea de "prefer sa fiu eu aia care stie"...si care, da, prefera sa nu isi asume responsabilitati.
Punctul comun pe care il au aceste doua tipuri de femei este ca deep down, ambele isi doresc aceleasi lucruri de la barbati:
1. Fidelitate - da, da...nevasta si-o doreste pentru ca in asta crede si pentru ca asta este notiunea intiparita in creierul ei inca de mica, odata cu elementarele "bine - rau", amanta si-o doreste si o cauta cu disperare, si o gaseste la barbatul insurat fiindca are certitudinea ca atunci cand nu e cu nevasta, e cu ea...deci ii e "fidel", in masura timpului disponibil.
2. The listening shit...- da bai, fie ca vorbesc despre masa de seara, despre ce program incarcat au avut, despre florile din glastra, despre diferenta dintre neveste si amante , femeile vor sa stie ca sunt ascultate. Pana mea, trebuie sa para si ele interesante. Punct.
3. Sex: bai, fie ce-o fi: deal with it: femeia cand e f.ututa bine, nu are cum sa simta ca TU, porcule ( )) ) o inseli: which leads us to point 1. Treaba cu fidelitatea. Si prin bine ma refer in principal la termenul de "cu pofta". Ca majoritatea sunt atat de praf, incat nici macar nu stiu ce inseamna bine. ...ceea ce ne duce la:
4. "Mama, ce-mi faci tu mie" )) - asadar: asa cum dumneata, draga porcule, te umfli in pene cand auzi ca ai fost cel mai cel, si ca ea - saraca - merge acum cracanata pentru ca tu, draga porcule, ti-ai indeplinit mai mult decat cu succes datoriile conjugale, ei bine, asa si ea, saraca, daca ii spui un simplu "mama, ce-mi faci tu mie" ( cu toate variatiunile pe tema), o sa reactioneze in consecinta: adica nu o sa iti vina sa crezi ce o sa iasa din ea. Pentru ca ea este de obicei foarte nesigura, foarte rusinoasa, si chiar daca n-ar fi, nu strica un pic de incurajare. Asta pentru ca tu, draga porcule (si ma scuzi, da ti-o zic cu drag, ca mie mi-au placut porcii dintotdeauna), sa nu te mai plangi de domnisoara care...stai asa..cum era?..."sta ca scandura in pat"...sau "considera ca daca e frumoasa si ti-a facut onoarea sa iti arate pasarica nu mai trebuie sa faca nimic".
Ar mai fi niste chestii, dar am obosit, si intentionez sa ma culc si sa imi visez in voie porcul...porcii....pardon: cercul de prieteni...
joi, 3 iulie 2008
Gone (back to passion)
miercuri, 2 iulie 2008
Gone (Fragmentele cu copirait)
- "Si ce! Si ce! Nu trebuie sa te complici! Trebuie sa le spui lucrurilor pe nume. Iubesti si dupa aia, nu mai iubesti". Francoise Sagan
- When asked if she believed in love: "Are you joking? I believe in passion. Nothing else. Two years, no more. All right, then: three.”
- "Prima cauza a divortului e casatoria. A doua cauza e amanta. A treia cauza este expirarea termenului de valabilitate!"
- "In primul an cumperi mobila, in al doilea an muti mobila, in al treilea an imparti mobila.""Cand nevasta iti devine prietena, e cazul sa-i propui unei prietene sa-ti devina nevasta."
Gone (nervi inabusiti)
Gone (muzica de triste parasite)
I died a hundred times
You go back to her
And I go back to us...
I love you much
It's not enough
You love blow and I love puff
And life is like a pipe
And I'm a tiny penny rolling up the walls inside
We only said good-bye with words
I died a hundred times
You go back to her
And I go back to black
vineri, 20 iunie 2008
Gone (fragmente de adevar cu copirait la Tata Paler)
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viataCi PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
joi, 19 iunie 2008
Gone (asa se iubeste)
Ce bine ca esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare mereu dureroasa,
minunata mereu.
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
joi, 12 iunie 2008
Gone (mult text de scuze) :))
luni, 9 iunie 2008
Gone (caged me)
• "A prayer for the wild at heart, kept in cages."
• “There is a time for departure even when there's no certain place to go.”
• “Just another four letter word”
Astazi vreau sa va supun atentiei imaginea unui leu in cusca. Nu va intristeaza imaginea lui comparativ cu ceea ce exprima el in salbaticie? Mi-e mila de animalele de la zoo...asa cum mi-e mila de florile rupte. De aia nici nu-mi plac florile, ma ingrozeste ideea de a le omori...de aia imi plac numai macii, pentru ca ei nu rezista in afara campului (ati observat ca daca rupi un mac, in 20 de secunde se ofileste?).
Studiu comparativ, de observare a organismelor vii, in diferite medii, in randurile urmatoare:
caged lion
free lion
caged birds
free birds
caged horse
Caged Nuka
Wild Nuka
marți, 27 mai 2008
Gone (speed vs. enduro)
Adica am trecut de pe un hard enduro care stia sa mearga doar in suisuri si coborasuri abrupte pe dealuri pe un speed care merge liniar si repede ca MIGu'. Prea repede!!!!!!!!
Constat cu stupoare ca nu mai imi place atat de tare viteza. Prefer provocarile din off road, cand nu vezi ce te asteapta dincolo de varful dealului pe care il urci, cand stai cu teama ca in spatele crestei e un lac in care poti pica, sau un damb de pietris...si cu toate astea nu slabesti gazu'. Il tii constant, ba chiar accelerezi nitel, si urci, urci constant, dupa care cazi abrupt, ca in montagne russe. Endureala e un sport placut, dar periculos, din care oricum te-ai comporta nu ai cum sa ajungi acasa altfel decat plin de mocirla. Dar asta o stii din momentul in care ti-ai pus gumele de camp si ai incalecat pe sa...
Acum...senzatia de pe speed e alta. E foarte fain in demaraj. Pleaca glont, mai dai o treapta in sus, pleaca si mai glont, mai inca una-n sus, merge si mai repede...si hopa! E prea repede. E mult prea repede. Vrei sa franezi, incerci o frana de motor, nu mai merge, nu mai franeaza, merge constant, constant si repede. Si serios, te obisnuiesti cu adrenalina, si incepe sa devina plictisitor. Vezi soseaua intinsa in fata, e libera, nu ii vezi capatul nu are gropi...e un drum lung si gol pe care mergi repdeeeee..repede si constant. Nu are ce obstacol sa iti iasa in cale... Nici macar o curba, nimic! Pentru ce?
Nu mi-e dor nici de campii inca. Dar sportul ala m-a tinut in priza. Te tine concentrat, te face sa te focusezi, sa fii mereu atent...Ca o paranteza, daca te-ai dat acolo, chiar stii sa te dai...Cu toate astea, n-am reusit sa curat complet stratul de noroi din echipament. A mai ramas prin buzunare...hainele imi sunt inca murdare. Ce e drept, am reusit sa ma dezbrac de ele, dar nu am altele cu care sa ma intorc pe dealuri. Inca incerc sa imi fac curaj sa iau peria de sarma sa incep sa frec crusta de namol de pe astea. O sa se duca intr-un final...
Intrebarea pe care mi-o pun e: obisnuita in off road, oare o sa fiu in stare sa raman pe sosea? Nu o sa ma plictiseasca drumul asta drept si liber? N-o sa caut provocarile de pe camp? N-o sa ma uit in stanga si-n dreapta soselei, sa vad campiile cu mlastini sa fac point fixation si sa ies din decor?
sâmbătă, 17 mai 2008
Gone (on fishing)
Uoi, ce bine e. Am prins pasiunea. Ce sport distractiv, nu tre' sa fac nimic. Doar stau. Momeala e aceeasi... ..da' parca s-a umplut balta de peste, mai, Fabiane! Ma, Fabiane, tata, asa plina a fost si pana acu', sau doar s-a hranit cu alge d-alea in ultimii 5 ani si-acu'-ncepe sa muste? mama, si ce de soiuri de pesti: mici, mari, aurii, colorati, cu solzi, fara solzi. Ba si muscaaaaa... Trag ai naibii la undita de mi-au obosit ochii uitandu-ma dupa pluta. Acu' e, acu' nu mai e!
O alta chestie pe care am descoperit-o: is pescar d-ala pasionat. Adicatelea carevasazica... mie imi place pestele, da' e prea mare efortu' sa-l duc acasa, sa-l curat, sa-l gatesc...pana se incinge cuptoru', intelegi tu, Fabiane? Asa ca ma dedau la sportul asta ca un adevarat cunoscator: ii prind si-i arunc inapoi. Sa traiasca si ei, dragii de ei, ca-s si ei fiinte vii. In schimb, cu rechinii...holeu! E o provocare. Trag si-aia, c-am pus ceva momeala faina: carne cruda si proaspata de peste de acvariu. Uite, un rechin as manca asa...cred ca as invata sa gatesc rechin, ma Fabiane, cartilaj de rechin, evident... Parca ala merita efortu'. Desi si astia... daca ii spinteci, ii dezpielitezi si le iei dintii ca trofeu devin neinteresanti... Din fericire, pentru ca respectul meu fata de rechini sa ramana intact, sunt greu de prins. Ei trag, da' greu ii aduci la mal...
Da, Fabiane, mama, stii ce? Am facut pe dracu'n patru, si tot am adus un
marți, 13 mai 2008
Gone (un articol de ziar)
Un punct de vedere ce se vrea riguros stiintific se bazeaza pe studii neurofiziologice; un studiu serios a descoperit - pana acum - ca starea speciala pe care o numim "falling in love" are practic acelasi mecanism de producere ca si nevrozele obsesiv-compulsive (OCD), folosind aceiasi neuromediatori si afectand aceleasi parti ale creierului. Spre deosebire de nevroze, care sunt modificari patologice ce pot dura toata viata si necesita tratament, "starea de indragostire" se remite spontan intr-o perioada de maximum 3 pana la 7 ani. Tratati cu medicamente in mod similar cu cei bolnavi de OCD, subiectii indragostiti "se vindeca".
Neuromediatorii responsabili se pare ca sunt substante cathecolaminice de tipul adrenalinei si asa s-ar explica de ce unii sunt mai stimulati erotic in momentele de pericol sau stress.
Creierul poseda insa un mecanism de compensare pentru aceasta stare oarecum anormala si solicitanta pentru el si dupa o perioada "nevroza erotica" dispare sau se schimba mecanismul de stimulare - intervin receptorii de oxitocina, responsabili de o "dragoste de lunga durata" - senzatii de fond mai atenuate, un fel de "conditionare" la persoana iubita, un foc mocnit in locul incendiului initial... Cei la care creierul face aceasta trecere formeaza un cuplu stabil si "vor trai fericiti pana la adanci batranete". Ceilalti vor cauta alti parteneri.
3-7 ani sunt exact timpul minim necesar unei femei sa creasca un copil pana ce acesta se poate deplasa si hrani neajutat, timp in care exista nevoia unui sprijin din partea unei a doua persoane, deci probabil tot acest mecanism descris mai sus e o adaptare la conditiile in care Homo Sapiens isi ingrijeste descendentii.
In concluzie, s-ar putea ca tot ce inseamna romantism, iubire, erotism si poezie existentiala sa fie doar efectul final a unor reactii chimice produse in intunericul cald a creierului fiecaruia si sa fim mai aproape de masinariile pe care le conducem decat credeam..."