vineri, 18 iulie 2008

Gone (articol de pe net - Sasha)

"Femeie, tu castrezi barbatii! Tu faci si munca lor, iti asumi tu ambele roluri! Si pe urma vii si te vaieti ca esti singura, in ciuda faptului ca esti si frumoasa si desteapta. Esti, da, insa fii frumoasa si desteapta ca femeie, nu ca barbat!". Asta mi-a zis Florin intr-o zi, in timp ce eu ii povesteam foarte mandra de mine cum am maturat pe jos cu unul intr-o discutie despre curaj si lasitate. Am crescut pana pe la 28 de ani fiindu-mi rusine ca sunt femeie. Imi era rusine ca am sani. Ca am picioare lungi si subtiri. Ca am ochi albastri. Imi era rusine atunci cand prima remarca a oricarui barbat era "esti foarte frumoasa". Imi era rusine pana si cand imi spunea tata asta. Pentru ca eu vroiam sa fiu DESTEAPTA, si nu frumoasa si eu vroiam ca lumea sa remarce in primul rand ca sunt educata, citita, inteligenta, si ca pot vorbi despre orice, cu oricine, nu ca am forme apetisante si un chip atragator.M-am construit pana la 28 de ani ca pe Wonder woman. Ma descurc singura. Pot sa fac orice. Nu am nevoie de ajutor. Garderoba mea era alcatuita din pantaloni lalai si pulovere largi, iar prima oara cand am purtat decolteu si am pironit privirile tuturor colegilor de munca in tatele mele, am imprumutat repede o esarfa si mi-am legat-o in asa fel incat sa nu se mai vada nici un centimetru de piele.Si deodata am descoperit ca imi sta bine in rochie. Am descoperit ca pot purta pantofi cu toc si am descoperit ca am si glezne subtiri. Am aflat ca sunt femeie si, incet, incet, am inceput sa ma iubesc pentru feminitatea, delicatetea, gingasia si blandetea mea. Pentru inima mea larga si buna si pentru intelepciunea care vine din pantecele meu, ca intuitie. Pentru zambetul cu care intampin oamenii si pentru imbratisarile pe care le ofer, din inima de femeie, celor dragi. Pentru rabdare si pentru iubire. "Femeie, tu castrezi barbatii!". Culmea e ca ma si mandream cu asta: castrez un barbat din primele 3 fraze. Numai ca rezultatul pe care eu il asteptam era ca el, castratul, sa imi cada la picioare si sa ma incoroneze ca zeita. Nicidecum sa ma bage in aceea a mamei mele si sa imi intoarca spatele. Am inteles de curand, ca rolul nostru, al femeilor, nu este acela de a ne masura cu barbatii. Ci de a darui Iubire. De a fi Iubire. De a imbratisa lumea cu frumusetea, gingasia, bunatatea, intuitia, intelepciunea si Iubirea noastra. Barbatii primesc iubire si dau energie. Femeile dau iubire si primesc energie. Asa functioneaza lucrurile. Multumesc pentru ca sunt Femeie si nu as mai fi nimic altceva, in aceasta viata, decat Femeie. Si ce daca nu stim sa schimbam singure roata de la masina? Noi stim sa Iubim si Iubirea pune Universul in miscare

Niciun comentariu: