Surogat de nervi

Daca as fi comentat aseara asupra subiectului actual, ar fi fost cam cea mai mare demonstratie de nervi de pe blogul asta. Din lipsa de timp, dezbat problema acum, si ma bucur, intrucat am aflat noi dedesubturi ale subiectului la prima ora a diminetii, dedesubturi care mi-au inlocuit starea de nervi cu una de dispret amuzat. In mod normal, postul asta s-ar fi intitulat "Despre paraziti"...acum, numele lui descrie exact ceea ce e. Nici nu stiu daca mai merita sa despic subiectul, da' avand in vedere ca tot n-am scris de foarte mult timp, si alt subiect mai savuros nu am... hai sa purced.

Asadar...cam ce interes poate avea un om atunci cand infloreste realitatea in mod gratuit? Ii mai inteleg p-aia care au ceva de castigat din asta, sau care vor sa acopere ceva cu asta. Dar de ce anume o persoana, ajunsa la o oarecare varsta, cu anumite pretentii intelectuale (:-j) s-ar preta la a inflori / inventa/ poza in victima/ bun samaritean/ bine intentionat / lezat/ .... ca sa... nimic? Adica ma intreb: cam ce lucruri marete poate crede respectiva/ respectivul ca realizeaza prin asta? Atata timp cat nu urmareste sa isi faca siesi un bine...urmareste sa imi faca mie rau? Ghinion! Nu merge!!! In afara de cateva zeci de mii de nervi si acum...o stare de sila fata de rasa umana...nimic.

Ma, in ce fel sunt si oamenii astia. Mi se reproseaza mie ca afisez o oarecare superioritate fata de restul fiintelor umane. Ma, da! Dureaza ceva si tre' sa demonstrezi ceva ca sa pot emite pareri pozitive despre persoana ta. Totodata, tre' sa imi demonstrezi ceva, ca sa imi permit sa spun despre tine ca esti prost si nu te duce capul. Cu cat minti mai mult, si nici macar nu ai prezenta de spirit sa iti creezi niste situatii sustinatoare ale afirmatiilor gratuite pe care le faci, cu atat imi vei confirma parerea.

Pe mine aceasta ipocrizie ma oboseste. Prefer, cum am mai spus, de mii de ori, un adevar care poate sa nu-mi convina, decat false complimente si minciunele simpatice. Adica...tu nu ma placi, eu nu te plac. Ne toleram, fiindca este situatia de asa natura. Eu stiu ca nu ma placi, tu doar banuiesti ca nu te plac. Ne toleram in continuare. Brusc, afli ca sentimentul este reciproc. Si deodata, TU nu ma mai tolerezi pe mine (:-j)...si uite asa se naste o situatie de tensiune. Cat ai bate din palme. Sau cat ai da un telefon. Cum vrei s-o iei.

Urmatorul aspect: aseara as fi zis "verifica sursa"... Astazi nu mai pot sa zic asta... Pentru ca este clar ca vorbele alea care mi s-au pus mie in carca sunt inventate. In continuare, nu vad interesul in asta. Dar consider ca am un drept la replica.

Daca are cineva ceva sa ma intrebe, daca cineva vrea sa stie parerea mea despre persoana dumnealui/ dumneaei, este foarte usor sa o afle. Este suficient sa ma intrebe. O va afla exact asa cum e, fara menajamente. Am descoperit in timp ce menajamentele duc la neintelegeri. Daca pe acel / acea cineva nu il / o intereseaza parerea mea, atunci rog respectuos persoanele in cauza sa nu mai sufere inutil din cauza mea, sa nu-si mai suprime dorintele de socializare din cauza mea si sa nu mai fabuleze pe subiecte pe care nu le stapanesc si asupra carora nu se documenteaza. Serios, de obicei, adevarul te scoate din cacat.

Acum, daca exista vreun adevar, astept feedback la articol. Daca eu, cu pornirile mele conspirationiste, am intuit corect adevarul, nu pot decat sa ma bucur de deciziile radicale rezultate.

Recomand o analiza atenta asupra propriei atitudini, asupra propriilor pareri exprimate, asupra propriei persoane.

Hai pa!